Sintagma „mixed feelings” descrie cel mai bine modul în care m-am simțit atât în timpul, cât mai ales după concertul lui Sting de la Untold 2026.
Să începem cu multele lucruri bune: în primul rând, Sting este o legendă, iar prezența sa pe main stage-ul festivalului de la Cluj-Napoca este fără îndoială o lovitură de imagine. Dovada este faptul că, la puține minute înainte de începerea show-ului, stadionul era plin și organizatorii anunțau că „temporizează” accesul. Eu unul nu mă așteptam la o asemenea afluență de public și nici la profilul lor, despre care voi vorbi mai jos.
Tot la capitolul plusuri, setlist-ul care a inclus hit după hit din cariera de aproape 50 de ani a lui Sting: „Message in a bottle”, „If I ever lose my faith in you”, „Englishman in New York”, „Every little thing she does is magic”, „Fields of gold”, „Shape of my heart”, „Brand new day”, „Desert rose”, Every breath you take”, „Roxanne”, dar și câteva piese mai puțin cunoscute publicului larg.
Oamenii - în special de vârsta a doua, dar și mai tineri - s-au bucurat, au venit special pentru Sting la Untold, au fredonat toate refrenele cunoscute, iar unii aveau chiar lacrimi în ochi. Și nicio senzație pe care am trăit-o până acum nu seamănă cu vuietul și chiotele a zeci de mii de oameni în același timp, atunci când recunoșteau o piesă după primele acorduri.
Sting a salutat publicul în limba română: „Bună seara tuturor!”
Atunci, de ce „mixed feelings”? În primul rând, pentru că l-am mai văzut pe Sting în concert de două ori - întâmplător tot la Cluj, în 2017 și 2022 -, și m-a impresionat de fiecare dată. De precizat că, pe lângă faptul că era ceva mai tânăr atunci, era însoțit și de o formație numeroasă, inclusiv backing vocals.
Acum, pe scena Untold, a venit în noua formulă de trei, însoțit doar de chitaristul și toboșarul său. Sting a fost astfel obligat, la 74 de ani, să ducă singur întreaga greutate vocală a unui concert de peste o oră și zece minute. În mare parte a reușit, însă au fost și unele momente în care s-a auzit prea încet, nu a dus fiecare vers la capăt sau chitaristul a fost nevoit să „intervină” pe refrene. Mai mult, volumul întregului concert mi s-a părut destul de redus (Smiley s-a auzit mai tare, ca să nu mai vorbim de DJ-ii din aceeași seară).
Pentru mine, însă, marele șoc a venit la final. Știam setlist-ul și faptul că, după primul bis cu „Roxanne”, ar fi trebuit să urmeze și un al doilea bis, cu „Fragile”. Este singura piesă la care Sting nu folosește bass-ul, ci o chitară clasică. După „Roxanne” însă, luminile s-au stins și concertul s-a terminat.
De când am părăsit locul din stadion și până m-am „dres” cu o înghețată cu fistic, nu m-am putut gândi decât la faptul că „Fragile” a lipsit. Am găsit și câteva explicații, însă toate sunt la nivel de speculații. Cert este că zeci de mii de oameni au fost privați de ceea ce ar fi putut fi nu doar cel mai sensibil moment de joi seară, ci poate și din întreaga istorie a festivalului Untold.
În februarie, după ce am fost alături de mama la Paris, să-l vedem pe Sting jucând în propriul musical, scriam așa: „'Englishman in New York', 'Fragile', 'Shape of my heart' sau 'Desert rose' nu s-au auzit marți seară la Paris, însă se vor auzi în august la Untold, iar Sting va impresiona din nou cu vocea, forma și modestia sa”. Mă bazam pe ceea ce văzusem în ultimii ani și pe ce știam la momentul respectiv.
Nu a fost chiar așa pe Cluj Arena joi seară, iar Sting a oferit mai degrabă un concert nostalgic decât unul de forță. Pentru clujeni, dar și pentru fanii veniți din restul țării, cel mai important lucru a fost că l-au văzut sau revăzut pe Sting în carne și oase. Nu vor reține fiecare moment din concert, dar își vor aminti mereu cum s-au simțit în cele puțin peste 70 de minute.
În deschidere, Smiley a spus că nu se aștepta vreodată să cânte pe aceeași scenă cu Sting. La fel, poate mulți dintre cei din public nu se așteptau vreodată să-l vadă live în orașul lor, în țara lor, alături de copii, cărora le-au povestit ce muzică ascultau ei în tinerețe și ce afișe aveau lipite pe pereți.
De altfel, din comentariile pe care le-am auzit în jurul meu după concert, dar și pe care le-am citit pe net, trag următoarea concluzie: celor care nu l-au mai văzut pe Sting li s-a părut extraordinar, iar celor care l-au mai văzut li s-a părut că a fost mai bine altădată. Practic, lumea se împarte între vrăjiți de Sting și cunoscători de Sting, ceea ce nu e rău deloc.
Bineînțeles, mama a fost mai mult decât încântată să-l vadă din nou pe Sting, în varianta „clasică” rock, după ce l-a văzut în ultimii ani și în varianta simfonică, dar și în musical-ul „The Last Ship” de la Paris. A fredonat toate refrenele, de la cele energice la cele sensibile, și nu a pus o dată mâna pe telefon. Însă a fost și ea puțin mâhnită că nu a auzit „Fragile”, una dintre melodiile ei preferate.
Cu ocazia aceasta, am bifat amândoi prima experiență Untold, de care ne-am bucurat timp de două zile. Acest loc are într-adevăr ceva magic, însă nu neapărat datorită scenei imense, efectelor speciale sau sunetului impecabil (mai ales pe set-urile de DJ). Ci datorită oamenilor atât de mulți și atât de diferiți care se strâng într-un singur loc.
Am văzut grupuri de adolescenți, cupluri proaspăt formate sau cu ani întregi în spate, familii cu copii și oameni care au venit singuri la festival, făcându-și acolo prieteni. Am văzut steaguri ale Americii, Norvegiei, Indiei, Suediei și Franței, purtate cu mândrie de posesorii lor, și am văzut pe Instagram o chinezoaică venită la Untold și care spunea că „toți se poartă așa frumos cu mine”.
Însă cel mai mult m-a impresionat efectul Zara Larsson. Dacă joi seară, peisajul în afara stadionului era mai degrabă pestriț și nu puteai spune cu certitudine cine urmează să cânte, vineri lucrurile s-au schimbat total. De la fetițe de câțiva ani îmbrăcate în roz din cap până în picioare, la tinere cu delfini gonflabili imenși după ele, ba chiar și băieți pentru care suedeza e „queen”.
Revenind la Sting, mi-a rămas în cap o imagine care m-a surprins total. Cu câteva ore înainte, în fața noastră s-a așezat un cuplu de douăzeci și ceva de ani, poate treizeci, în care ea părea mai liniștită, iar el era neobosit. Cum se punea o piesă dance cu ritmuri orientale, cum începea să miște din toate încheieturile, vrând parcă să-și impresioneze partenera.
Date fiind cele povestite mai sus, mă așteptam să nu îi placă de Sting sau chiar să plece de la recitalul lui. Ei bine, în momentul în care a început concertul, acest om s-a transformat total. Deja la a doua piesă era în extaz și urla din toți rărunchii „If I ever loooose my faith in you”, fiind de departe cel mai vocal din sectorul nostru.
Una peste alta, a fost o nouă vizită a lui Sting în România și o nouă ocazie pentru fanii lui de toate vârstele să cânte alături de el și să-și amintească momente de când erau mai tineri. Trebuie spus că pariul curajos al celor de la Untold - de la rock cu tânăra superstar Alexandra Căpitănescu la rock cu legandarul Sting - a fost unul câștigător.
În loc de final, dar și pentru a face o „reparație” pe care o consider necesară, vă las cu următoarele versuri: „On and on the rain will fall / Like tears from a star, like tears from a star / On and on the rain will say / How fragile we are, how fragile we are”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.