În imagine, generalul Vlad Gheorghiță, șeful Statului Major al Apărării, pus sub urmărire penală de DNA. El este suspectat că a intervenit la Ministerul Educației pentru suplimentarea locurilor la buget la Universitatea de Educație Fizică. Printre candidații care au beneficiat de acest lucru se numără și fiica unui coleg al generalului Vlad Gheorghiță. La finalizarea studiilor universitare, trei candidați urmau să fie încadrați pe posturi de ofițer la MApN/Foto: Profimedia
În timp ce în mediul online se discută intens dacă putem sau nu putem doborî drone, dacă avem sau nu cu ce, la peste 4 ani de la începerea războiului la graniță, în Ucraina, noi aflăm că șefii Armatei Române erau mai preocupați în a-și angaja copiii în structurile armatei, în a-i scuti de taxele de la Universitatea de Educație Fizică.
Astea sunt găinării!
Te-ai aștepta de la un general, de la un ministru, de la un șef de companie sau de instituție să gândească strategie. Proiecte, finanțare, operaționalizare.
Când colo, ei sunt încă prinși în vechea problemă a societății românești: lasă ca te angajează tata sau mama la stat. În 2026.
În condițiile în care aducem în țară nepalezi și pakistanezi, ca forță de muncă, pentru că în multe domenii sau în marile orașe nu se găsește suficientă forță de muncă.
Și asta nu de ieri, nu de azi, ci de ani!
Performanța promovată de acești „manageri de la stat” înseamnă : „Hai să îmi pun copilul într-un loc călduț, să mai umplu o cutie de pantofi cu bani, să îi cumpăr și lui o vilă și o mașină sport!”
Ne mirăm că pierdem bani din PNRR! Și că în fiecare zi aflăm de proiecte care nu vor fi terminate. Rămânem uimiți că relația om-cetățean este în continuare una în care umilința și agresivitatea devin regulă. Sau că ne bâlbâim în acțiuni importante, de la o intervenție a poliției, până la securitatea la graniță.
Păi dacă sistemul este predat la cheie, către prietenii lor, copiii lor, amantele lor, neamurile lor, fără a mai conta experiența și capacitatea de a-și îndeplini sarcina de muncă, de ce ne mirăm?
Armata însă ar trebui să fie altfel. Dar dacă ne uităm doar la lista „generalilor” de carton, ne dăm seama că nu există cu adevărat o oază de normalitate într-un stat disfuncțional. Asta vrem noi să credem, pentru confortul nostru. Dar aceste oaze nu există.
Există doar oameni prin diverse instituții care încă muncesc onest, din motive pe care poate nici ei nu le pot defini. Poate ei sunt doar naivi și cred că societatea îi va susține să schimbe sistemul.
Dar societatea de azi pare mai atentă la propagandă și mai implicată în lupte de gherilă!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.