Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Află mai multe

„Un cadru după care alerg de mai bine de doi ani”. Centrul Bucureștiului, în timpul furtunii de duminică seară

2017-09-04 09:48:00 2017-09-04 09:48:00

Foto: Dan Mihai Bălănescu

Un cadru după care alerg de mai bine de 2 ani. Intersecția Piața Universitățiii, km 0 al Bucureștiului în seara de 3 septembrie 2017.

Sunt opt cadre comprimate într-o singură fotografie. Nu se putea face expunere de 2-3 minute din cauza luminilor prea puternice de pe stradă și a celor de la magazinul Cocor sau Unirii, dar reprezintă ce s-a petrecut în 2-3 minute. Respectiv 8 cadre de câte 10 secunde fiecare expunere.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp

Comentarii. Intră în dezbatere

Pentru a putea comenta trebuie să fii logat

Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.

Likeuri
Cronologic

Radu Andrei Malica 2017-09-05 07:35:01

Foarte buna poza (compozitia) Dane, mi-ar placea sa ai un blog si sa rupi putin din timpul tau pentru a scrie cateva tehnici de fotografiere specifice pentru expunere lunga, ar ajuta multi amatori (myself included).
- Like 0
2017-09-04 12:01:08

Mi-ar fi placut sa surprindeti un fulger imens, divin, direct pe (spre, in) cladirea aia galbena din dreapta sus !... Dar sa fi fost in plina sesiune parlamentara !
- Like 1

Maria Magda 2017-09-04 11:52:32

Cum ar spune romanul preluat de la francez suuper de suuuper! Pai asta e cea mai frumoasa imagine a Bucurestiului dar pentru ca tot ne-ati spus ca e "fabricata" eu nestiind ca se poate face o asa minunatie intreb: este chiar Bucurestiul?
- Like 1
- @ Maria Magda
  Radu Andrei Malica 2017-09-05 07:38:54
  
  Nu e fabricata, omul a explicat de ce sunt asa, pentru ca, daca folosesti timp de expunere mare in conditii de lumina puternica, nu se mai vede nimic, o sa ai un mare glare si atat. Vedeai 7 fulgere si nimic din oras , doar o pata alba. Probabil aici a folosit o expunere de 10-20s pt fiecare poza la un F5/6 - F7 (dupa cum se vede traficul masinilor). Inainte sa aruncati cu arogante, studiati un pic fotografia. Basca, omul lasa la liber pozele, doar sa nu ii stergi semnatura (ceea ce a facut #firea in iarna, cu nesimtire)
  Like 1

vezi toate comentariile

Subiecte din acest articol

Îți recomandăm

Dl. Pahonțu este metafora aberației statului român

ieri la ora 13

Dl. Pahonțu are o pensie specială - ca fost director SPP - de 7000 de euro și un salariu - ca actual director SPP - de 2000 de euro.

Citește mai mult

28 de miliarde de lei nu au mai ajuns în „mașina de tocat bani”. Vă dați seama ce ar fi fost dacă guvernul Bolojan ar fi avut puteri depline și pe președinte de partea sa?

ieri la ora 14

Curând tendința de creștere reală a PIB se va relua, odată cu temperarea inflației pe final de an. Va fi și mai bine, cu fiecare lună de guvernare Bolojan. foto: Profimedia

Citește mai mult

Pentru mine, aceste imagini nu sunt doar „o știre”, sunt bucăți din copilăria mea. Mama aduna zarzavaturi, flori și fructe și mă lua cu ea să le vindem

ieri la ora 06

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Amintiri din copilăria mea cu Nanu, care era rudă cu Ion Creangă. „A fost consolarea mea pe timpul școlii, când trebuia să revin de la țară înapoi la oraș”

articol audio

Curtea casei lui Ion Creanga / sursa foto: Google Maps

A fost Sfântul Alexandru. Dincolo de urările pe care care le fac purtătorilor acestui nume, e cineva pe care îl pomenesc şi care are o mare însemnătate în copilăria şi devenirea mea - naşul meu de botez.

Citește mai mult

Adio, Tim Curry! Cu această ocazie, mi-am amintit o întâmplare extraordinară petrecută într-un cinematograf parizian, la începutul anilor '90

articol audio

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult

Citește în continuare pe republica.ro