Foto: Getty Images
Am auzit de multe ori expresia „produsul școlii românești”, când vine vorba despre elevi, studenți, absolvenți și performanțele ori contraperformanțele lor.
Mi s-a părut mereu cum nu se poate mai nimerită, o formă perfectă de transpunere a realității în limbaj.
Pentru că asta face școala românească, prin modul în care a ajuns să funcționeze: scoate pe bandă produse, care se dovedesc conforme sau neconforme cu standardele mișcătoare sistemului.
Am ascultat nenumărați miniștri ai Educației vorbind despre schimbarea școlii românești, în discursuri sufocate de termeni precum curriculum, programă, performanțe, rezultate, standarde, examinare, evaluare, pregătire. Ce lipsea din ele era preocuparea reală față de copii și față de felul în care îi putem ajuta să devină adulți împliniți, informați, responsabili, cu mintea trează și busola morală în perfectă stare de funcționare.
Ani de-a rândul „educația centrată pe elev” pretinsă de sistemul de învățământ a rămas doar o vorbă goală, care dă bine în rapoarte, planuri și strategii.
Rezultatul acestei abordări a fost sintetizat astfel de fostul ministru al Educației, Mircea Dumitru. „Peste 70% dintre elevi se simt la școală singuri, nefericiţi şi într-un stres continuu. Iar copilul în România stă 35 de ore la școală, pe săptămână, nu 20. Imaginaţi-vă dvs, ca adult, că vă duceți la muncă staţi câte 7 ore pe zi şi sunteţi singur, neajutat și nefericit. Dacă nu înțelegem că școala trebuie făcută pentru elev și că elevul trebuie să se simtă bine în timp ce învață, va fi doar o instituție în care va fi obligat să meargă, ca să obțină o diplomă. Școala nu va însemna în viața lui, va fi doar un episod traumatic”, a declarat acesta, într-un interviu acordat postului tv Digi 24. Și a comparat școala românească cu o instituție militară.
E un sistem autoritar, în care frica se propagă de sus în jos. Să luăm bunăoară relația profesorulului cu inspectorul școlar. De câte ori, o inspecție la clasă nu seamănă cu altceva decât cu un spectacol al supunerii, demn de ierarhiile stabilite în lumea celor care nu cuvântă? Sunt părinți pe care învățătorii îi roagă să își ducă copiii bolnavi la școală, pentru că vine inspecția și copiii răspund bine. Părinți cărora li s-a cerut să nu ducă într-o anumită zi copilul la grădiniță, ca să nu deranjeze în timpul inspecției. Profesori care încearcă să ghicească în avans stilul și preferințele inspectorului și să îi livreze celui care asistă o lecție așa cum își dorește.
Încă din anii grădiniției, copiii învață ca pe apă lecția fricii de greșeală și tehnicile de supraviețuire în fața celui mai puternic. Nu li se cultivă încrederea că pot gândi cu mintea lor, că pot găsi soluții, nu învață să simtă gustul reușitei prin forțe proprii și li se oferă, în schimb, soluții de-a gata și teancuri de pagini de memorat.
Faptul că atâtea teme și eseuri sunt copiate astăzi, cu încurajarea părinților, de pe net nu este o manifestare a lipsei de etică sau a indolenței, ci un semn de neîncredere în sine, un act îngrijorător de capitulare a unei ființe vulnerabile în fața unei pretinse rețete de succes. Astfel de producții obscure, de compilații însăilate de te miri cine de pe te miri unde capătă, uneori, atâta greutate pentru că nici copiii, nici părinții nu înțeleg, în acest amalgam de criterii volatile, „ce se cere” și „ce se vrea” astăzi în sistemul de învățământ românesc.
Un sistem care funcționează după reguli impredictibile, cu resurse limitate, în absența unui cod coerent de bune practici. În acest sistem inspectorii tremură în fața directorilor din ministere. Profesorii tremură în fața inspectorilor. Copiii tremură în fața profesorilor. Părinții tremură în fața grijilor legate de viitorul copiilor. Copiii tremură în fața părinților. E o spirală toxică, e unul dintre factorii care viciază profund sistemul de învățământ și care ar trebui să dispară. Fiindcă prin frică poți face doar dresaj, nu și educație. Educația are nevoie de curaj și de încredere. Încredere în ceilalți și în tine însuți.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
materială , s-a facă lecții experimentale , iar Stiintele presupun laborator , altfel cum ... Elevul își poate imagina , dar ... Sau cine știe ... Poate inventam noi ceva ... Si sa trecem si la elev . Vrea sa știe - sa afle , dar sa înțeleagă , nu sa îl Indopi cu informații . De multe ori nici vocabular nu are încă format , in gimnaziu , da sa mai aibă si vocabular tehnic . Si va întreb , știți cât e de dificil sa înțeleaga, apoi sa redea definitii , explicații , la ceva ce nu a. înțeles? De exemplu , dumneata , dle profesor de Fizica , stai sa fi testat din Impresionism sau Simbolism după ce ți-au povestit de Paul Gaugain sau Igor Stravinchi ! Nu ai auzit , nu ai văzut , așa intr-o zi ,50 de min ți s--a...explicat , dacă ai avut noroc . Cam despre asta e vorba .
PS am exprimat doar niște constatări personale, nu soluții. Las specialiștii în psihologia copilului să se pronunțe, cred că ei au rolul cel mai important în găsirea soluțiilor.