Oana Moraru

Una dintre metodele care funcționează, încă de la grădiniță, pentru formarea capacității de a rămâne concentrat în învățare este capacitatea adultului de a pune întrebări bune, surprinzătoare, din ce în ce mai sfredelitoare și mai adânci. Foto: Wavebreak/ Profimedia

Ce îl ajută să îşi dezvolte gândirea pragmatică şi să se ancoreze aici şi acum, atent şi conştient la ce se întâmplă în jurul său? Foto: Wavebreak Media LTD/ Wavebreak/ Profimedia

Când îşi asumă riscul şi câştigul în grup, copiii sunt mult mai receptivi, mult mai dornici să accepte provocările, să se pregătească. Foto; Oana Moraru

Dacă ai o carte pentru copiii sub trei ani și simți că îi citești degeaba, că fuge de lângă tine sau că ți-o închide repede după ce ți-o frunzărește distrat, nu ceda. Există o cale, în câțiva pași, de a-ți atrage copilul să asculte, să urmărească din ce în ce mai atent firul poveștii. Foto: Alamy/ Profimedia

Ca inteligența verbală să se dezvolte, mintea trebuie să facă un efort dincolo de imagine sau împreună cu imaginea. În intervalul 0-5 ani, numărul de frame-uri pe secundă administrate de un joc la tabletă sau pe telefon programează creierul să simtă satisfacție și să aloce atenție numai pe frecvența înaltă a acelui tip de stimul. Încă din primele zile de viață, creierul face o ierarhie a plăcerilor, căutând să repete experiențele hipnotice, împlinitoare fără efort, fascinante fără consum de energie. Şcoala n-are nicio şansă cu un copil ale cărui ierarhii s-au stabilizat deja cu vârful satisfacției dat de tabletă. Foto - Alamy / Profimedia

La una dintre clasele a III-a, la care am intrat să văd ora, copiii primiseră, ca muncă independentă, să rezolve un rebus, cu multe linii verticale și orizontale. Mai bine de trei sferturi dintre ei întrebau la fiecare pas, cu nerăbdare, cu pretenția să fie ajutați de învățătoare, de câte ori răspunsul nu le venea din prima. Foto - Deyan Georgiev/ Alamy/ Profimedia

De câte ori copilul suferă enorm că este exclus la școală, neînțeles, neales, nerespectat, neputincios - ne uităm, desigur, ce este de schimbat în mediul de acolo. Dar, totodată, de câte ori apar astfel de teme în viața lui, e importat să ne uităm ce ecuație descrie câmpul relațional de acasă: relația noastră cu sine și cu partenerul. E foarte probabil ca suferința copilului să fie, mai degrabă, o temă mai mare a dezechilibrului dintre părinți - una pe care o activează, la rându-i, constant, în relație cu propriii colegi. Foto - Wavebreak/ Profimedia

Temele se corectează și se notează, cu tot cu feed-back descriptiv din partea profesorului. Nota contează la media parțială și semestrială, când se adună cu examenul. Deci, studenții nu cunosc învățarea în salturi sau doar în sesiune.

Vrei sau nu, copilul tău va suferi de toate, nu îl poți feri. Cei care eu un mod de a-și vorbi sieși, pe interior, cu reflexe înțelepte de autopotolire, autoalinare, optimism, fără să cadă repede în rol de victimă și să tot indice vinovați exteriori - este mai apt pentru lumea asta nebună, mai liniștit și mai dispus să se ridice repede de jos. Cum își vorbește copilul sieși este, de fapt, cum își vorbește ”mama” sieși și lui, de-a lungul primilor 10-12 ani de viață. Autoreglarea e un proces care se învață prin oglindire, mai ales. Foto - Steve Sparrow/ ImageSource/ Profimedia

Copiii și adolescenții au încă nevoie de ierarhii de tip tribal, de presiunea unor așteptări, de risc și miză în actul de învățare. Lucrez cu elevi din cele mai educate și responsabile familii românești, copii cu respect și intelect peste medie. Chiar și pentru un eșantion ideal de elevi, am simțit și reverificat practic faptul cert că potențialul fiecăruia se împlinește mai bine într-un mediu ierarhic clar. Foto - Michele Constantini/ PhotoAlto/ Profimedia