Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Abatorul nemuritor

„Free Palestine!”. Acesta e strigătul omniprezent în demonstrațiile de stradă din Occident. Ceea ce e greu de înțeles, având în vedere subiectul acestor zile negre, Gaza-Israel.

Fâșia Gaza este liberă. De 17 ani încoace, de la retragerea armatei și administrației israeliene, acolo nu mai există picior de evreu. Au avut loc alegeri, în urma cărora Fâșia a fost luată în stăpânire de Hamas și apoi n-au mai avut loc niciun fel de alegeri. Conducerea Hamas n-a făcut nimic pentru dezvoltarea zonei și totul pentru a aduna armament și a ataca periodic, cu ferocitate, Israelul. 

Zidul de protecție, controlul aerian și maritim pe care Israelul le-a menținut erau inevitabile în astfel de condiții. Da, Gaza e o închisoare în aer liber, dar temnicerii, pentru care nici aerul nu trebuie să fie liber, sunt Hamas. Deci, Free Palestine, de cine?

O altă manifestare dominantă este sfâșierea și arderea drapelului israelian. Nu a pozei lui Netanyahu. Adică „From the River to the Sea, Palestine will be free!” înseamnă distrugerea totală a statului Israel – niciun cuvânt despre soluția Două State. Și exterminarea evreilor până la unul, obiectivul declarat al Hamas.

În Gaza mor acum copii. Dar pogromul din 7 octombrie asupra civililor israelieni, de la fașă, la barbă albă, care prin cruzimea dincolo de om face concurență Soluției Finale a lui Hitler, e pur și simplu trecut sub tăcere. În spatele lozincilor pro Palestina stă vechea idee că omorârea evreilor este FIREASCĂ. Și asta se și întâmplă, oriunde s-ar afla, fără opreliști de vârstă și gen, de la diplomatul înjunghiat în Beijing, până la tânăra președintă de sinagogă înjunghiată în Detroit. Nu e de mirare că asta e filozofia în Iran, unde, până la evrei, Poliția Moralei Musulmane tocmai a mai omorât în bătaie încă o adolescentă iraniancă pentru purtarea neconformă a vălului. Dar în Europa Holocaustului... 

Reînvăț ce începusem să uit: oricât de inuman și irepetabil ar părea un abator pentru oameni închis de Istorie, el poate fi redeschis oricând. Și nu doar evreii vor fi măcelăriți. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult