Cei 13 peneliști care s-au trezit în conștiință. Și care și-au dat pesedeul pe față

sursa foto: Inquam Photos

Ieri seară, la liberali, genul programului a fost dramă, romance și comedie în același timp.

Un partid întreg s-a uitat în oglindă.

Și a văzut două fețe.

41 la 13. Atât a fost scorul la vot.

Bolojan a câștigat. Clar, net, fără drept de apel. PNL a spus din nou, cu voce tare și cu mâna ridicată: nu facem guvern cu PSD.

Și totuși.

La două minute după vot, Veștea posta pe Facebook că nu-și depune mandatul și că „merge mai departe."

Bine dom'le.

Ai luat 13 voturi din 56. Într-un partid din care faci parte de 30 de ani. Partidul tău tocmai a votat împotriva ta cu scor de meci de baschet

și tu mergi mai departe.

Există o expresie pentru asta.

E nesimțire calibrată, forma cea mai evoluată de tupeu, întâlnită exclusiv la politicienii români și la pisicile care dărâmă vaza și pleacă fără să întoarcă capul.

Dar vedeta serii n-a fost Veștea.

A fost Predoiu.

Dimineața îl invoca pe Coposu ca să justifice pactul cu PSD. Scria pe Facebook despre „compromisuri rezonabile" și „maturitate politică." Se poziționa ca omul serios al momentului, vocea echilibrului, bărbatul cu viziune.

Seara, în ședință, spunea cu vocea ușor tremurată: „Intuiesc că este posibil să fie ultima dată când iau cuvântul în această formulă."

Din stenograme, și mai direct: „Sper să nu fie ultimul meu discurs ca membru PNL."

Dimineața, strateg. Seara, supraviețuitor.

Corneliu Coposu a făcut 17 ani de pușcărie și n-a cerut iertare nimănui.

Predoiu n-a făcut față unei ședințe de BPN și și-a luat rămas-bun în direct, în fața colegilor care îl priveau.

Sacrilegiul de dimineață și-a primit nota de plată seara.

Iar cei 13 care au votat împotriva propriului partid - Gorghiu, Bode, Stroe, Vela, Predoiu și restul listei - să fie foarte clari cu ei înșiși în legătură cu ce au ales.

N-au ales România. N-au ales stabilitatea. Au ales confortul guvernării cu același PSD care a dărâmat guvernul Bolojan alături de AUR; care a aplaudat când a căzut; care acum probabil îi primește zâmbind la masă.

Muraru le-a spus-o în față, în sală: „PNL a fost umilit ca niciun alt partid în 37 de ani. Să vă fie rușine, Veștea și Predoiu."

Când îți strigă colegii numele în sală cu „să-ți fie rușine", e clar că nu mai e ședință politică.

E înmormântare cu muzică de petrecere.

Bolojan a dat ultimatum: mandatul depus până marți la 10 sau excludere. La fel pentru orice liberal care votează guvernul fără acordul partidului.

Veștea a răspuns cu ce știe mai bine: „Nu s-a întâmplat nicăieri în lume ca un partid să-și excludă premierul." Tehnic adevărat.

Dar nici nu s-a întâmplat nicăieri în lume ca un premier desemnat să plece de la propria ședință de criză, ca să prindă emisiunea de la ora 21:00.

Omul și-a lăsat partidul să voteze fără el și s-a dus la televizor.

Cam asta rezumă tot ce trebuie să știi despre Adrian Veștea.

Și poate că asta e singura „veste” bună din toată povestea.

Cei 13 care au votat împotriva propriului partid; care au ales PSD-ul în locul principiilor; care s-au trezit dimineața liberali și seara negociatori cu Grindeanu, în sfârșit se duc unde le e locul.

Spre un partid a cărui doctrină o practică de ani de zile. Spre un partid ale cărui apucături le-au adoptat fără să roșească. Spre casa în care se simt, în sfârșit, acasă.

PSD are mereu nevoie de oameni care știu să spună „principiu" cu fața serioasă și să facă exact opusul.

Recrutare reușită, domnule Grindeanu.

Până la urmă, cei 13 nu au trădat PNL.

Au confirmat, în sfârșit, că n-au fost niciodată în el cu totul.

Bine ați venit acasă, domnilor. PSD vă știa adresa.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp