Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Zgonea-Klemm, un selfie pe șpagă?

Oricât m-aș uita din toate părțile la aparițiunea în conferință de presă comună a domnilor președinte Zgonea și ambasador SUA Hans Klemm, nu văd decât ceva foarte românesc: arată ca un selfie pe șpagă.

Căci cum s-ar putea explica altfel afișarea în campanie electorală a reprezentantului Statelor Unite cu ciocănarul chitit să spargă zidul Casei Poporului lângă Roger Waters, un politician de doi bani, părtaș până ieri la toate nefăcutele PSD împotriva statului de drept, actualmente „disident”, pentru că n-a reușit să-l dea jos pe Don Dragnetti și să se suie el?

Că Washingtonul vrea să arate în felul ăsta că îl sprijină pe Zgonea, cel ce va ține piept pesedeului care atacă anticorupția în Parlament? Păi, cum să lupte, băgând sau nebăgând legi pe ordinea de zi? Adică ajunge România, alături de SUA, să-și bazeze anticorupția pe cârciocării procedurale ale lui „Zorro” Zgonea?

Dacă voia să transmită un semnal PSD-ului a nu se atinge de anticorupție, nu putea dl Klemm s-o facă pe tăcute și direct dlui Dragnea? O să se sperie mai abitir nașul PSD că l-a văzut pe Zgonea tras în poză cu ambasadorul?

Indiferent de ce-o fi în capul dlui Klemm, ce rezultă este un gest pe cât de sfidător, de contrar uzanțelor politico-diplomatice, pe atât de bicisnic și inutil, de băgare în ciorba politică românească, demonetizant pentru calitatea d-sale de supraveghetor al drumului drept pe care trebuie menținută România. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult