Am fost la dezvelirea unui monument important, în curtea Castelului Cantacuzino. „Am doar 18 ani, însă este și datoria mea să nu uit istoria”

sursa foto: Inquam Photos

Uitarea, consider, este cel mai groaznic lucru care i se poate întâmpla unui popor. Nu vorbesc doar despre faptul de a fi uitat de restul lumii – precum a fost, pentru o perioadă îndelungată, civilizația minoică. Vorbesc și despre uitarea propriei istorii. Odată cu trecerea timpului, cei care au asistat la războaie, revoluții, crize etc. mor. Urmașii lor își amintesc doar ce li s-a povestit – o imagine subiectivă, incompletă, din care s-ar fi putut omite detalii atunci considerate irelevante. Încet, dacă evenimentul nu este bine documentat, el cade în obscuritate.

Globalizarea poate fi un alt mod prin care un popor se uită pe sine. Cu toate că acest fenomen este benefic din punct de vedere economic, accelerând dezvoltarea tehnologiei, a transportului și a comențului internațional, are totuși riscul de a crea o “competiție” între culturi și istorii. Considerați, de exemplu, cum privim Primul Război Mondial. Auzim multe despre Verdun, Somme și Ypres, primele două fiind unele dintre cele mai sângeroase bătălii ale acestui conflict, iar cealaltă fiind primul loc din Frontul de Vest unde au fost utilizate gazele toxice. Când vorbim despre România, auzim aceste trei nume: Mărăști, Mărășești și Oituz. Clarific că nu încerc să diminuez importanța acestor bătălii, dar cu siguranță nu sunt la fel de cunoscute precum cele din Franța și Belgia, deși, fără aceste victorii, statul românesc, precum îl cunoaștem astăzi, nu ar exista.

Să fim sinceri, motivul pentru care evenimentele de la Mărăști, Mărășești și Oituz nu sunt recunoscute la nivel internațional, chiar european, este din cauza „costului uman” mic – cel puțin comparativ cu masacrele de pe Frontul de Vest. Astfel, aceste bătălii – împreună cu Miercurea Ciuc, Câmpulung, Rasova-Cobadin-Tuzla și altele – rămân doar în conștiința românească. Datoria de a nu lăsa sacrificiile soldaților care au luptat și au murit pentru România să fie uitate este a noastră și a nimănui altcuiva.

Un sculptor care și-a asumat această datorie este Remus Botarro. El a realizat monumentul “Spiritul visării”, inaugurat la Castelul Cantacuzino din Bușteni pe data de 15 august 2026, cu ajutorul administrației clădirii și al Fundației Culturale Bartoc. Am avut onoarea de a participa la acest eveniment cultural și aș dori să îl relatez.

Monumentul, atunci când am ajuns în curtea castelului, la 11:45, era deja acoperit cu un văl de dezvelire, singurele părți vizibile fiind două plăci. Evenimentul a început la 12 fix, iar după un scurt moment militar, în care a fost intonat Imnul Național al României, secretarul general al Ministerului Apărării Naționale, Codrin-Dumitru Munteanu, și coproprietarul și administratorul Castelului Cantacuzino, Kurt Albert Neuschitzer, au fost chemați să descopere sculptura, dedicată eroilor căzuți în Primul Război Mondial și Reginei Maria. S-a oficiat un serviciu religios, de către trei preoți din orașul Bușteni, în cadrul căruia s-a citit din Evanghelie (Matei 5:14-19), iar monumentul a fost binecuvântat și stropit cu apă sfințită. În a doua parte a ceremoniei, domnii Kurt Albert Neuschitzer, Alexandru-Dan Bartoc, Remus Botarro și Codrin-Dumitru Munteanu au spus câteva cuvinte despre importanța evenimentului.

În discursul său, transmis audienței printr-un traducător, domnul Neuschitzer a afirmat că locul în care sculptura a fost depusă a fost ales cu grijă – aceasta „privește” spre Crucea Eroilor, de pe Vârful Caraiman, concepută de Regina Maria. „Astăzi, în acest parc, răspundem acelei Cruci cu un monument al nostru: două monumente care se privesc peste munții în care, odinioară, soldații români și-au apărat pozițiile”, a argumentat administratorul alegerea locului.

Alexandru Bartoc, președintele Fundației Culturale Bartoc, a descris orașul Bușteni ca fiind un „sanctuar al eroilor neamului”. Într-adevăr, în această mică localitate, se află mai multe piese dedicate soldaților căzuți la datorie: Crucea Eroilor; statuia caporalului Constantin Mușat, din fața gării Bușteni; placa de pe peronul gării, care comemorează un deceniu de la acceptarea Crucii Eroilor în Cartea Recordurilor; trei așezăminte monahale – Biserica Domnească, Mănăstirea Sfânta Treime și Mănăstirea Caraiman, aceasta din urmă având o legătură puternică și simbolică cu Crucea Eroilor. “Spiritul visării” a fost acum adăugat acestei liste. La finalul discursului, Alexandru Bartoc a menționat că, pe platoul Bucegi, se construiește o bisericuță, care va purta numele Biserica Eroilor Neamului. Pe 14 septembrie 2018, în prezența Patriarhului Daniel, a fost așezată piatra de temelie.

Sculptorul Remus Botarro, cu toate că este stabilit în Franța de mulți ani, nu și-a uitat rădăcinile românești, el provenind din Munții Apuseni. Cele mai cunoscute lucrări ale sale pomenesc soldații căzuți în Războaiele Mondiale.

Secretarul general Codrin Munteanu și-a început discursul amintind rolul Reginei Maria în organizarea Societății “Cultul Eroilor” în 1919 – pe atunci purtând numele Societatea “Mormintele Eroilor căzuți în Război”. A afirmat că zilele în care România își sărbătorește armata au fost alese înadins spre a demonstra “simbioza naturală” dintre Biserică și armată. Apoi, acesta i-a invitat pe cei prezenți la un alt eveniment comemorativ, care se va ține pe 11 septembrie la Crucea Eroilor.

Ceremonia s-a încheiat prin depunerea la baza monumentului a patru coroane de flori: din partea Castelului Cantacuzino, din partea Fundației Culturale Bartoc, din partea Societății “Cultul Eroilor” și din partea Ministerului Apărării Naționale.

“Spiritul visării” a rămas în curtea Castelului Cantacuzino, în apropiere de terasă. Recomand tuturor celor care vizitează orașul Bușteni – sau zonele din jurul acestuia – să meargă să vadă și noul monument, împreună cu statuia caporalului Mușat și, dacă doresc să meargă pe platoul Bucegi, Crucea Eroilor. Mai ales acum, când toți cei care au trăit în Primul Război Mondial s-au stins, este datoria noastră să-i comemorăm.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp