O elevă de liceu, manifest puternic pentru cultură și educație, după distrugerea frescei. Istoria „Bisericii cu Moartea” din Argeș

sursa foto: Google Maps

Nota autoarei: Scrisesem acest articol cu o săptămână înainte de distrugerea frescei exterioare a Bisericii cu Moartea din satul Ciocănăi. Îl scrisesem în urma unor vizite și interviuri în sat, cu scopul de a educa oamenii despre monumente și lăcașurile din țara noastră, cu speranța că ar ajuta la conservarea lor. Din cauza evenimentului nefericit petrecut zilele trecute, am actualizat articolul pentru a include și acest episod, care consider că dovedește cât de important este ca populația să cunoască semnificația clădirilor și picturilor istorice.

Există multe locuri stranii în lume: de la Insula Păpușilor din Mexic și Turnul Londrei din Regatul Unit, la Aokigahara din Japonia. Desigur, România nu duce lipsă de astfel de zone: Pădurea Hoia-Baciu din Cluj-Napoca este asociată cu fenomene supranaturale și este numită după un cioban care ar fi dispărut acolo, împreună cu oile sale. Totuși, cel mai ciudat loc din țară este, aș zice, Biserica „Sf. Nicolae” din satul Ciocănăi, în județul Argeș. Așa numita „Biserică cu Moartea”.

Descriere și scurt istoric

La prima vedere, acest lăcaș arată ca oricare altul: o bisericuță văruită în alb, la marginea unui sat dintr-o vale a județului Argeș, înconjurată, precum multe alte biserici de sat, de morminte. Este clasificată drept monument istoric, având o placă la intrarea în curte, care conține informații asupra datării lăcașului, tradiției din jurul acestuia și picturii interioare, care „cuprinde aproape toate tablourile vieții Mântuitorului pe pământ, semănând din multe puncte de vedere cu pictura Bisericii Domnești din Curtea de Argeș”. Totuși, dacă te uiți mai atent pe peretele exterior, o să vezi o ilustrație chiar ciudată, a cărei istorie datează de acum peste 150 de ani.

O legendă spune că, în timpul unei invazii otomane din secolul XIX, sătenii s-ar fi ascuns în biserică – atunci de lemn – și că invadatorii i-ar fi închis acolo, înainte să dea foc lăcașului. O alta zice că aproape tot satul ar fi murit în timpul ciumei lui Caragea, în 1813-1814. Oricare este adevărul, rezultatul este același: în locul bisericii de lemn, s-a ridicat o biserică de piatră, iar în 1863, la 23 de ani de la ctitorirea acesteia, doi pictori – Stan Postelnic și Constantin Zugrav – au pictat doi demoni și un înger pe un perete exterior.

Unul dintre demoni ține o coasă, rânjește „cu toți dinții” și are scris, în dreptul lui, „Moartea”. Motivul acestei ilustrații bizare este necunoscut, deși cele mai acceptate teorii sunt următoarele: (I) pictura este un omagiu pentru cei care au murit în presupusul incendiu provocat de otomani sau (II) un mod de a aminti satului Ciocănăi că au îndurat acest necaz și au perseverat. Cu toate că trebuia să fie un simplu omagiu, această frescă ar fi provocat multe tragedii.

În timpul comunismului

Se spune că unii oameni, care au suferit evenimente nefericite în familie, aruncau cu pietre în imagine, pentru a „bate Moartea”, și că toți cei care au făcut acest gest s-au îmbolnăvit și au murit. În anii '80, liderii județeni ai Partidului au ordonat parohului Costică – care era din satul vecin, Moșoaia – să șteargă „dracii” de pe zidul bisericii. Preotul l-a angajat pe un sătean, poreclit Turturel Bilt, să o șteargă. El a încercat să o spele de pe zid cu un burete cu leșie, dar a observat că nu funcționează și a decis să dea cu var peste pictură. La câteva zile după ce fresca a fost acoperită, bărbatul a murit în timpul unei hore la o nuntă.

Desigur, acest deces nu trebuie să fie legat de acoperirea „Morții”. Există multe explicații logice: poate Turturel avea o afecțiune neidentificată la inimă, iar băutura și efortul depus în timpul dansului i-au provocat un atac de cord; poate era alcoolic, iar ficatul său era într-o stare precară și ceea ce a consumat în timpul nunții fusese mai mult decât mai putea organismul să suporte.

Totuși, ce a determinat oamenii să considere această întâmplare și mai „stranie” este ce s-a întâmplat la puțin timp după moartea lui Turturel. Parohul - pe care localnicii încă îl consideră „cel mai bun preot” pe care l-a avut satul - a murit și el, în timpul înmormântării unei rude, atunci când carul mortuar a plecat la vale și a dat peste el. După o perioadă, fresca a reapărut pe zid, puțin estompată. S-ar zice că și unul dintre oamenii care au cerut ca pictura să fie acoperită a murit. „Trebuie să fie ceva necurat”, mi-a spus o localnică.

În ziua de astăzi

Fresca, cu toate că a fost realizată acum 162 de ani și ar fi fost acoperită cu var, s-a păstrat foarte bine. Odată, a fost privită cu teamă și de argeșeni, și de cei din afara județului. Acum, cei din sat și din județ s-au obișnuit cu ea, deși încă le este frică să o atingă - cu excepția unor tineri care au vandalizat-o la un moment dat. Iar turiștii o privesc cu curiozitate, chiar fac poze. Ultima întâmplare stranie din jurul bisericii? Se spune că, dacă faci o poză acestei fresce, dar nu crezi cu adevărat în Dumnezeu, poza va ieși alb-negru.

Alte biserici asemănătoare

Cu toate că vorbesc despre această biserică – sau, mai exact, despre fresca de pe zidul exterior al acesteia – de parcă este unică, asta nu este adevărat. În județul Argeș, sunt multe lăcașuri unde Moartea și diavolul sunt înfățișați pe ziduri. De exemplu, Biserica Olari, unde Moartea este ilustrată ca fiind o „forță ce reglează echilibrul universal”. Mai este și Mănăstirea Cotmeana, unde nu doar că sunt pictați o grămadă de draci care „joacă”, dar acest lăcaș este chiar recunoscut pentru slujbele de „scoatere a demonilor din oameni”.

Ceea ce face Biserica cu Moartea unică – și ceea ce, consider, a popularizat acest nume pentru ea, chiar și printre localnici, unii dintre ei necunoscând faptul că numele oficial al bisericii este „Sf. Nicolae” – este multitudinea de evenimente stranii și tragice ce s-au desfășurat în jurul ei. Desigur, poate toate acele evenimente chiar au fost coincidențe nefericite. Poate că varul folosit era de proastă calitate și era ușor ca vântul să-l dea jos, luând în considerare că fresca este pe un zid exterior și că a mai fost vandalizată, fără consecințe fatale.

Evenimentul din 9 mai 2026

În seara de 9 mai 2026, Biserica cu Moartea a fost vandalizată. Din păcate, acesta nu a fost un vandalism precum celelalte, unde cunoscuta frescă a fost acoperită cu var sau cu grafitti. Acum, paguba este mult mai gravă și – cel mai probabil, având în vedere pozele de la scena infracțiunii – ireversibilă. Pictura a fost în mare parte distrusă cu o sapă. Nimic altceva n-a fost furat sau stricat de la biserică. Momentan, ce a rămas din frescă a fost acoperit cu o plasă de protecție.

Din fericire, în zonă sunt camere de supraveghere, deci suspectatul făptaș – un bărbat de 49 de ani cu domiciliul în Constanța – a fost prins. Nu este încă știut motivul pentru care această persoană a recurs la gestul respectiv, deși se spune că, în cursul anchetei, ar fi afirmat că “biserica nu mai este a Morții, ci a Vieții”.

Nu cred că sunt singura persoană dezgustată de această faptă, precum și de indiferența și chiar mândria demonstrată de cuvintele făptașului. Aceea nu era doar o frescă, ci o parte dintr-un monument istoric al județului Argeș. Și chiar dacă nu ar fi fost, această acțiune este nu doar un sacrilegiu, dar și o infracțiune.

Este un adevăr nefericit că astfel de vandalisme se petrec nu doar în România, ci în întreaga lume. Singurul lucru pe care îl putem face - dacă dorim ca monumentele și locurile istorice naționale și internaționale să fie, în continuare, vizitate - este să educăm populația cu privire la acestea.

Spre exemplu, acest bărbat ar fi comis această infracțiune considerând că ajută comunitatea, că „înapoiază” biserica viilor. Poate dacă știa rolul adevărat al frescei – un omagiu pentru sătenii care și-au pierdut viața la începutul secolului XIX – ar fi cruțat-o, iar satul Ciocănăi ar fi rămas un colț liniștit al județului Argeș.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp