Înainte să citiți exact cum sună convorbirea cu jandarmul, care avea doar 16 ani când a fost tragedia de la #Colectiv, vă cer puțină răbdare.
După Colectiv, 10 august e etalonul mârșăviei instituționale. Jandarmeria bate România. Pentru istoria recentă, pentru așteptările unei societăți, o rană deschisă care nu a fost vindecată penal. O Românie care nu doar că a sunat la 112, ci o Românie care a fost bătută, gazată, târâtă pe asfalt de 112.
În orice stat modern, așteptarea e ca, dincolo de frustrările, nervii, rătăcirile, devierile comportamentale ale oricărui dintre noi, să existe o autoritate legală și morală care să spună stop, să apere victima, să pedepsească exemplar agresorul.
Este un contract moral, nescris, între cetățean și autoritate. Eu îmi plătesc taxele, respect regulile, în schimb primesc serviciile pentru care se angajează, sunt angajați, și îmi oferă mie, vouă, nouă, protecția pentru a ne trăi viața în siguranță.
Orice dezechilibru strică balanța.
Politicienii pot să fie proști, tâmpi, populiști. Dar instituțiile nu au voie să prindă culoarea sau năravul politicienilor.
Uneori, chiar și un mic gest dă senzația că e un simptom național, în cazul de față că o amendă e semn de boală națională. Și nu poți să condamni pe nimeni care crede asta, în România.
Așa că analizez metodic, ca la doctor, amenda dată lui Marian Rădună, la comemorarea a 10 ani de Colectiv, încercând să îmi dau seama, să îmi răspund mie: e un semn de boală a unei societăți?
Juridic, amenda e o tâmpenie, o prostie. Marșul pentru care domnul Rădună primise autorizație se încheiase. Marșul, pentru orice om stăpân pe lege, limbă, sens și logică, se termină când participanții ajung la destinație și se opresc. Ceea ce s-a petrecut: marșul s-a terminat la destinație. În paralel, comemorarea — iar juridic aveau alți cetățeni aprobare pentru ea — începuse de dimineață și nu se încheiase, neavând de altfel termen limită. La comemorare, aprobată legal, în paralel cu marșul, a participat și președintele Nicușor Dan, a depus o coroană de flori.
Așadar, un marș s-a încheiat și a ajuns la o comemorare, ele fiind două acțiuni distincte, repet, fiecare cu aprobarea sa. S-a terminat marșul, cetățenii au rămas la comemorare. Nimic ilegal.
Și chiar dacă ceva ar fi fost pe lângă lege, ceea ce nu e cazul aici, aș spune și eu, ca și alte milioane de cetățeni din această țară: nu v-ar fi rușine? Se rupeau oase? Era pusă în pericol viața cuiva? Se deranja ordinea publică? Era cineva deranjat?
Nu, oameni buni, niște cetățeni aprindeau lumânări. Se rugau și plângeau în tăcere pentru sufletele unor oameni plecați dintre noi în chinuri inimaginabile din cauza… Și cauza, cauzele, le putem descrie în multe pagini de probleme nerezolvate încă și mizerabili nepedepsiți vreodată.
Așadar, în instanță, amenda va pica, în orice societate normală la cap. Nu vreau să îmi imaginez altceva.
Pe mine, personal, altceva m-a mișcat. Ba chiar m-au cutremurat imaginile cu tânărul jandarm.
Generația mea a trăit cu un picior în comunism și altul în capitalism, ne-am luptat mulți dintre noi să ne găsim sensul, să reparăm greșelile sau neputința părinților în fața dictaturii.
O generație cu sau fără șanse? Mai degrabă nu am avut, încercând să oferim copiilor noștri mai multe variante, mai multe drumuri pe care le pot străbate. Am încercat unii să recuperăm valori elementare, alții, mai norocoși, să traducem simplitatea învățăturilor părinților, sau pur și simplu să citim, să învățăm, uneori să o luăm de la zero, să muncim, ca să ne construim pe noi, moral, să ne clădim un univers personal mai drept.
Și să sperăm că cei care rămân după noi vor fi mai buni.
Ce am văzut în imagini
La 10 ani de #Colectiv, un tânăr jandarm ține pixul spre hârtie, nu pe hârtie, doar spre hârtie. Nicio secundă nu privește cetățeanul în ochi.
Se izolează de realitate în adevărul lui, în ceea ce el crede că e clar. Nu are nicio îndoială, nu ascultă, nu ezită. Adevărul lui e cel drept, aveți ceva de obiectat, vă privește; dacă nu e legat de procesul-verbal, nu există, nu consemnăm.
Întinde amenda cetățeanului Rădună, care are obiecții, ba chiar citează din lege. Tânărul jandarm îi spune că nu vrea un monolog, deși un dialog presupune, înainte de orice, să-l privești pe cel din fața ta.
Ori tânărul jandarm se uită în gol. În ce gol? În golul sufletului său? În golul sufletului altor milioane dintre noi?
Robotizat în procesul-verbal, îmi dă senzația că nu ascultă, ci dă swipe fiecărei replici — un soi de dialog în care nu spui, ci postezi, în care nu asculți, ci dai replay. O tiktokizare a unei așa-zise conversații, în care așteaptă like-uri la ce afirmă, nu se uită la ce face sau cum face.
În ce gol se uită jandarmul de la Colectiv?
M-a bântuit întrebarea asta.
Așa că am făcut tot ce ține de mine, ca jurnalist, să vorbesc cu el. Și am reușit.
Ce spune tânărul jandarm
Un tânăr de 26 de ani, cu voce ezitantă, îmi răspunde la telefon. „Să știți că mă bucur că pot să vorbesc și eu, regret mult ce s-a întâmplat, ar fi trebuit, poate, să aplic un avertisment verbal sau cel mult scris, datorită încărcăturii. Nu ne-am dat seama că putem crea această imagine.”
Bun, zic, totuși, de ce ați simțit nevoia să acționați în vreun fel?, am întrebat. „Domnul Rădună ne-a sfidat tot drumul”, îmi răspunde. Iar, odată ajunși la destinație, „nu a permis altor persoane accesul, adică o persoană fizică nu a permis accesul altor persoane să depună o lumânare.”
Stați așa, spun, cum nu a permis accesul?
„Un organizator, dacă nu dorește participarea altei persoane, ia legătura cu noi și ne spune. Și noi eram prinși între ciocan și nicovală. Între oamenii care așteptau să aprindă o lumânare, se rugau de noi să aprindă o lumânare, și domnul Rădună, care teoretic nu-i lăsa să intre. Și noi ne duceam la el și îl rugam frumos, și ne sfida.”
De ce nu-i lăsa să intre? Care era problema cu acești oameni?
„Erau suveraniști.”
În regulă, dar nu pentru asta ați dat amenda, îi aduc aminte.
„Amenda a fost dată pentru că s-a depășit ora 23:00. Dânsul a spus că își asumă.”
Domnul Rădună și suveraniștii
Las puțin discuția cu tânărul jandarm și simt nevoia să verific și cealaltă perspectivă, cea a domnului Rădună. Vorbesc cu dânsul.
Puțin context înainte. Marian Rădună este unul dintre activiștii civici implicați, calm, rațional, un corporatist care și-a luat două zile libere de la job ca să organizeze marșul #Colectiv. Tablouri ale victimelor, lumânări, aprobare pentru marș. Poți să nu fii de acord cu domnul Rădună, dar nu poți să contești că el face, în timp ce alții stau.
„Uitați ce spune jandarmul”, îi relatez domnului Rădună.
Înainte de orice, ține să îmi spună un lucru: „Să știți, Jandarmeria s-a schimbat, nu mai e ca pe 10 august. Să iasă șeful Jandarmeriei și să își ceară scuze e ceva. Eu, în ultimii ani, am lucrat foarte bine cu acești oficiali. Și la marșul Pro Europa de anul trecut și cu alte ocazii. Și de asta, în aceste zile, nu am vrut deloc să generalizăm. Eu am colaborat excelent cu Jandarmeria.”
Apoi, îmi descrie că, de la bun început, au fost „discuții”. Protocolul pentru protest prevedea că, dacă prezența e mare, vor merge pe carosabil, nu pe trotuar. Cum au fost peste 1000 de oameni, au mers pe carosabil. Pe traseu însă, spune domnul Rădună, jandarmii nu păreau bucuroși că marșul ocupa șoseaua. Ba chiar, susține, un jandarm a ridicat tonul, iar el, în glumă, i-a spus că îl propune pentru premiere.
Tămâia și stegarul
Bun, și suveraniștii?, îl întreb.
De la Universitate, îmi explică, un individ cu steagul, care vine pe la toate protestele AUR, a încercat să intre în coloană. Apoi, povestește Rădună, „mai era și un tip care a venit să ne tămâieze, la propriu. I-am zis că nu e binevenit și că, dacă vreau tămâie, mă duc eu la duhovnicul meu.”
„În Piață a venit din nou cel cu steagul.” S-a opus prezenței sale. „Noi nu am vrut să fie steaguri ca simbolistică. Nu am nicio problemă cu el ca individ, cu orientarea sa politică. Nu am vrut steaguri la comemorare, simbolic, pentru că România a eșuat acolo.”
Amenda nu a fost însă dată pentru că domnul Rădună a respins un individ cu steagul.
Jandarmul spune că v-ați „asumat” depășirea orei aprobate? „Eu am zis că îmi asum, așa este”, spune Rădună. „Îmi asum că trebuiau ridicate tablourile, lumânările, normal că trebuia să rămân să strâng.”
Jandarmul și golul din noi
La #Colectiv, tânărul jandarm avea 16 ani. Un copil. Care a terminat mai apoi Facultatea de Management Financiar și Finanțe-Bănci și a ales să se angajeze în Jandarmerie în 2022, pentru că s-a simțit atras de uniformă. Când a fost tragedia de la #Colectiv, se uita la televizor. „Am simțit atunci o mare apăsare, să știți, și noi, jandarmii, în seara în care am dat amenda, când s-a terminat marșul și am ajuns, am aprins câte o lumânare.”
Domnul Rădună se va vedea, săptămânile următoare, cu factori de decizie din MAI. Vrea să le propună ca jandarmii să facă, împreună cu ei, societatea civilă, simulări de proteste — să învețe ambele părți cum să gestioneze mai bine lucrurile.
Tânărul jandarm este, împreună cu superiorul său direct, prezent la fața locului, anchetat. Va exista un rezultat al anchetei.
Părerea mea: nervii i-au pus rațiunea pe pauză. O greșeală pe care nu are voie să o facă. Dar nu o crimă.
Sper ca tânărul jandarm să fi învățat din acest episod și că ne vom întâlni cu el la alte proteste, în care el va fi cel care ne va apăra, nu cel care va da.
O întâmplare regretabilă, dar cu niște consecințe reparabile.
Se poate însă totul repara? Vă invit, la final, să ne uităm puțin și în golul sufletului nostru, ca societate. Pentru că, în realitate, golul ăsta nu îmi dădea pace.
Din acea seară, tânărul jandarm e ținta unui ocean de înjurături, amenințări, puneri în fața plutonului social de execuție. „Părinții mei sunt devastați, nici nu vă imaginați ce mesaje am primit. Pe soția mea au căutat-o la locul de muncă. Nu sunt bine.”
Senzația multora e că umanitatea se deșiră, ca niște ligamente rupte în picioarele care sunt făcute să ne permită saltul spre mai sus, spre depășirea propriei condiții.
Eu sper să se înșele.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp





Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vorba aia, muschii mei nu are minte!
si, jandarmul daca nu dadea amenda ( sau poate o forma mai blanda, mai adaptata) urma sa fie admonestat de seful lui - ca nu si-a facut datoria!
Dar multi "citeste", putin "intelege"!
Pelerinajele la pupat moaște nu tulbură liniștea? Despre asta nu are nimeni nimic de spus? Difuzoarele amplasate în afara bisericilor nu tulbură odihna de duminică dimineața a celor expuși? Nu supăra pe nimeni această maimutarire a musulmanilor?