Indicatorii economico-financiari, sociologici, educaționali și de sănătate arată că România s-a degradat masiv în perioadele Iohannis-Cîțu, Iohannic-Ciucă, Iohannis-Ciolacu (licheaua care lua lecții de economie în timp ce era premier, ne dă acum nouă lecții gratis). Dar mai există un semnal, la care sunt foarte atent: folosirea limbii române în mass-media. Deci, nu analizez cetățeni de pe stradă, ci persoane de la care te aștepți să auzi o română corectă.

Mizanplasul „pentru Pace” nu are nicio legătură cu instituțiile oficiale ale Statelor Unite. Dacă ne ducem, ne ducem la Trump, personal, persoană fizică, nu la SUA. Așa că, am putea la fel de bine să ne facem membri ai clubului de golf Trump din Mar-a-Lago, poate chiar ieșim mai ieftin. Pe de altă parte, scula asta „pentru Pace”, pe care Trump și-a făcut-o cadou singur, poate fi folosită pentru Război: când mai are o acțiune gen Venezuela, pentru care ar avea nevoie de aprobarea Congresului, Trump poate pretinde că a avut acordul în unanimitate al Consiliului Său...

Valea Lotrului este una dintre acele regiuni ale României în care natura și geografia se întâlnesc fără compromisuri: munți rotunjiți de peste 2.000 de metri, păduri ce par nesfârșite, lacuri întinse ca oglinzile puțin tulburate ale cerului și ape care curg limpede, negrăbite de industrie. Aici, în inima Carpaților, frumusețea naturală pare să îngâne tot ce iubește omul la munte — aer proaspăt, liniște adâncă, priveliști care îți rămân în suflet mai mult decât orice fotografie.

Un tânăr de 26 de ani, cu voce ezitantă, îmi răspunde la telefon. „Să știți că mă bucur că pot să vorbesc și eu, regret mult ce s-a întâmplat, ar fi trebuit, poate...

Mai există ceva care mă face să nu-mi mai văd un viitor în această societate care parcă e împărțită în caste în care poți ajunge într-o poziție în care să-ți asiguri măcar baza piramidei lui Maslow cunoscând pe cine trebuie nu ce trebuie: refuz să lingușesc, să mă împrietenesc cu oameni care nu-mi plac și să rămân acolo unde mă simt umilit. (Foto: Mihnea Păunescu / Alamy / Alamy / Profimedia)

„Îți dai seama? Oamenii ăștia sunt nebuni, au ieșit în stradă fără să aibă pe nimeni în spate!...”. Asta spunea, în noiembrie 1987, o persoană culturală care încerca să mimeze disidența, având un spate bine dezvoltat, ca și alții de felul ăsta – relații la ambasade (Olanda, cu precădere, dar și Rusia), în aparatul ceaușist de nivel înalt, turnătorie la Securitate în paralel cu disidența, cunoscuți și promovați la postul de radio „Europa liberă” – și făcând, oricum, pași în față mici și laterali... Nebunii erau muncitorii și studenții brașoveni.