Sunt în vacanță. Sau, cel puțin, încerc să fiu. Dar, „la cererea publicului” care-mi cere obsesiv să spun ceva despre „ai mei”, că doar agresorii din cazul ambulanței de la Cluj „sunt ai mei”, uite că iau o pauză și o fac. Pentru că, deși sunt plecat, nu pot ignora felul în care discuția publică se deteriorează atunci când apare un incident care ne pune față în față cu propriile reflexe sociale.
O ambulanță - simbolul universal al ajutorului - devine ținta unei mulțimi convinse că apără copiii de un pericol imaginar, arătându-ne doar o mică parte din ce poate face o societate vulnerabilă la dezinformare și panică care are o lipsă majoră de încredere în instituții.
Povestea „ambulanței negre” nu e nouă, eu însumi cred că m-am maturizat cu ea. Când eram tânăr, circulau tot felul de zvonuri despre „mașini negre” care răpeau copii și despre alte astfel de bazaconii. Era folclorul fricii împletit cu puțin senzațional, transmis din gură în gură.. Diferența este că atunci nu exista TikTok. Nu exista o platformă care să transforme o poveste spusă la colțul blocului într-un videoclip cu sute de mii de vizualizări. Frica exista și atunci, dar nu avea megafonul pe care-l are astăzi.
În loc să discutăm despre aceste mecanisme, mulți s-au grăbit să mă întrebe: „Sunt romi, nu?” ca și cum etnia ar fi cheia universală de interpretare. Ca și cum, dacă sunt romi, totul ar deveni brusc de înțeles (dacă nu sunt romi era o problemă :)). Mă frapează această grabă de a delimita, de a eticheta, de a muta discuția din zona socială în zona identitară. Și atunci întreb:
De ce nu i-am văzut în calitatea lor de părinți? Sau în cea de creștini? Sau de heterosexuali?
Sau de cetățeni?
De ce etnia devine automat explicația, iar celelalte identități - mult mai relevante pentru context - dispar?
Această reflexie spune mai multe despre noi decât despre ei. Prin această „delimitare”, prin această nevoie de a identifica un grup minoritar ca responsabil, omitem fondul. Fondul este frica. Fondul este precaritatea. Fondul este lipsa de încredere în instituții. Fondul este intoxicarea informațională care circulă liber, fără filtre, fără educație media, fără intervenție.
Eu am spus și recent la Europa FM că nu putem trata incidentul ca pe o anomalie. Este rezultatul direct al unei societăți în care instituțiile comunică lent, în care oamenii nu au instrumente pentru a verifica informația, în care comunitățile vulnerabile sunt lăsate să se descurce singure. Când trăiești la marginea societății, indiferent de etnie, ești mai predispus să crezi că cineva îți vrea răul. Iar dacă cineva îți spune, într-un video viral, că ambulanțele răpesc copii, s-ar putea să nu ai resursele cognitive, educaționale sau instituționale pentru a contrazice această minciună. Și aici trebuie să discutăm despre acțiunile pe care statul musai să le ia pentru ca cetățenii României să fie cât mai puțin victime ale manipulării.
Pentru mine, acest caz nu este despre vreo minoritate etnică anume. Este despre felul în care societatea românească caută mereu un „vinovat identitar” pentru a evita discuția despre cauzele reale. Este despre cum, în loc să vorbim despre sărăcie, despre lipsa de educație media, despre absența statului din comunități, preferăm să vorbim despre „ei”. Această simplificare nu doar că este nedreaptă, dar este profund contraproductivă, pentru că ne împiedică să vedem problema acolo unde este.
Eu cred în responsabilizare și mai deloc în demonizare. Cred în reconstruirea încrederii și refuz căutarea de țapi ispășitori. Cred în intervenții instituționale reale, în educație, în dialog, în prezență constantă în comunități.
Cazul de la Cluj este un doar un mic avertisment. Și dacă nu-l luăm în serios, dacă ne mulțumim cu explicații facile, dacă reducem totul la etnie, etc., vom mai vedea astfel de episoade, cu efecte mult, mult mai dure.
Eu sper să nu. Numai că speranța, fără acțiune, nu schimbă nimic.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Am avut și eu doi ingineri, colegi de serviciu țigani. Nu aveai ce le reproșa, cel puțin la serviciu. De la unul dintre ei știu că la țigani nu e rușine să faci carte, e rușinos să muncești.
Dar despre "ei" nu prea se vorbește. Doar când fac o nefăcuta. Și fac, este în adn-ul lor să facă mult mai mult nefăcute. Exemple: trafic de carne vie și droguri, sunt pe primul loc; distrugeri de instalații electrice, cale ferată, etc, că de, trebe să mănâncă și gura lor și.ăia mari ai lor trebe sa merge cu mertanu sau bmv-ul, altfel tușește; de "ei" se vorbește și atunci când vin cu toată satra, cu bâte, macete și atacă doctorii în spitale sau poliția, când se bat între găști în plină stradă, când ocupă străzi cu nunți, botezuri, înmormântări, când dau manele la maxim la tot cartierul, când cerșesc și fură peste graniță de ne zic toți tuturor țigani. Când își vând voturile, copii. Mai doriți d-le? Că mai sunt multe.
Vă deranjează? Foarte bine! De ce nu puneți mâna, cei câțiva mai școliți, să-i educati, nu să vă ofuscati și să criticați pe cei ce vă arată cum și ce sunteți.
Să vă străduiți să vă desprindeti semenii din întunericul în care trăiesc și se complac, întuneric în care-i țin ăia ce se catara în fruntea etniei: caricatură de împărat, regiu, bulibase, "președinți" de partid etnic, interlopi celebri, recunoscuți. Toți ăștia enumerați aici exploatează etnia, o țin în întuneric, trăiesc din "activitățile" deloc onorabile ale etniei.
Noi doar suntem obligați de legile europene sa va toleram, așa cum sunteți, sa nu vă spunem țigani - asta sunteți ca rasa, ci rromi, spre ascunderea originii voastre și spre deruta ignorantilor din străinătate, (am auzit un neamț care credea ca sunteți adevărații urmași ai romei!?).
Dacă citești ce am postat cam ce ai de zis?
Nimeni ( nici Gelu Duminica, nici marii “ analiști “ ai platformei ) nu are coaie sa recunoasca in public trăsăturile esențiale ale țiganului : lașitate, hoție, duplicitate, etc.
Întreținute si duse la extrem de patternurile sociale pe care le-ati mentionat.
Revin le ceea ce am spus - duritate exemplara - sa se cace pe ei de frica ( nu neparat de puscarie cu 3 mese pe zi, televizor, sala de forta si curve ) ci de bataia 24-36 ore cu pulanul in beciul politiei.
Pb este ca toata societatea s-a țiganizat accelerat……
Munca de analfabetizare și îndobitocire a maselor a fost și este sârguinciosa și a dat și dă rezultatele scontate.
Putem spune că nu se întrevede posibilitate de revenire la normal, cult, educație, valoare. Înșiși cei care ar trebui să o facă, mă refer în primul rând la o parte, mare, a guvernanților, a administratorilor și nu în ultimul rând la politicienii din parlamentul țării ajunși pe cele mai de jos trepte ale civilizației. Nu în mod democratic.