Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Ambulanța atacată. În loc să vorbim despre sărăcie, despre lipsa de educație media, despre absența statului din comunități, preferăm să vorbim despre „ei”

Ambulanță Murgeni

Sunt în vacanță. Sau, cel puțin, încerc să fiu. Dar, „la cererea publicului” care-mi cere obsesiv să spun ceva despre „ai mei”, că doar agresorii din cazul ambulanței de la Cluj „sunt ai mei”, uite că iau o pauză și o fac. Pentru că, deși sunt plecat, nu pot ignora felul în care discuția publică se deteriorează atunci când apare un incident care ne pune față în față cu propriile reflexe sociale.

O ambulanță - simbolul universal al ajutorului - devine ținta unei mulțimi convinse că apără copiii de un pericol imaginar, arătându-ne doar o mică parte din ce poate face o societate vulnerabilă la dezinformare și panică care are o lipsă majoră de încredere în instituții.

Povestea „ambulanței negre” nu e nouă, eu însumi cred că m-am maturizat cu ea. Când eram tânăr, circulau tot felul de zvonuri despre „mașini negre” care răpeau copii și despre alte astfel de bazaconii. Era folclorul fricii împletit cu puțin senzațional, transmis din gură în gură.. Diferența este că atunci nu exista TikTok. Nu exista o platformă care să transforme o poveste spusă la colțul blocului într-un videoclip cu sute de mii de vizualizări. Frica exista și atunci, dar nu avea megafonul pe care-l are astăzi.

În loc să discutăm despre aceste mecanisme, mulți s-au grăbit să mă întrebe: „Sunt romi, nu?” ca și cum etnia ar fi cheia universală de interpretare. Ca și cum, dacă sunt romi, totul ar deveni brusc de înțeles (dacă nu sunt romi era o problemă :)). Mă frapează această grabă de a delimita, de a eticheta, de a muta discuția din zona socială în zona identitară. Și atunci întreb:

De ce nu i-am văzut în calitatea lor de părinți? Sau în cea de creștini? Sau de heterosexuali?

Sau de cetățeni?

De ce etnia devine automat explicația, iar celelalte identități - mult mai relevante pentru context - dispar?

Această reflexie spune mai multe despre noi decât despre ei. Prin această „delimitare”, prin această nevoie de a identifica un grup minoritar ca responsabil, omitem fondul. Fondul este frica. Fondul este precaritatea. Fondul este lipsa de încredere în instituții. Fondul este intoxicarea informațională care circulă liber, fără filtre, fără educație media, fără intervenție.

Eu am spus și recent la Europa FM că nu putem trata incidentul ca pe o anomalie. Este rezultatul direct al unei societăți în care instituțiile comunică lent, în care oamenii nu au instrumente pentru a verifica informația, în care comunitățile vulnerabile sunt lăsate să se descurce singure. Când trăiești la marginea societății, indiferent de etnie, ești mai predispus să crezi că cineva îți vrea răul. Iar dacă cineva îți spune, într-un video viral, că ambulanțele răpesc copii, s-ar putea să nu ai resursele cognitive, educaționale sau instituționale pentru a contrazice această minciună. Și aici trebuie să discutăm despre acțiunile pe care statul musai să le ia pentru ca cetățenii României să fie cât mai puțin victime ale manipulării.

Pentru mine, acest caz nu este despre vreo minoritate etnică anume. Este despre felul în care societatea românească caută mereu un „vinovat identitar” pentru a evita discuția despre cauzele reale. Este despre cum, în loc să vorbim despre sărăcie, despre lipsa de educație media, despre absența statului din comunități, preferăm să vorbim despre „ei”. Această simplificare nu doar că este nedreaptă, dar este profund contraproductivă, pentru că ne împiedică să vedem problema acolo unde este.

Eu cred în responsabilizare și mai deloc în demonizare. Cred în reconstruirea încrederii și refuz căutarea de țapi ispășitori. Cred în intervenții instituționale reale, în educație, în dialog, în prezență constantă în comunități.

Cazul de la Cluj este un doar un mic avertisment. Și dacă nu-l luăm în serios, dacă ne mulțumim cu explicații facile, dacă reducem totul la etnie, etc., vom mai vedea astfel de episoade, cu efecte mult, mult mai dure.

Eu sper să nu. Numai că speranța, fără acțiune, nu schimbă nimic.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Robot AI in sala de sport / sursa foto: Profimedia

Weekendul trecut, un australian i-a cerut agentului său OpenClaw să-i facă o rezervare pe site-ul sălii de sport din orașul lui. Când agentul n-a găsit un loc liber în acea zi, a spart baza de date a sălii și a șters programarea altui client, pentru a-i face una nouă proprietarului său.

Citește mai mult

Anul 2026 d.Hr. și noile obiceiuri urbane

Acum câteva săptămâni, eram la Madrid și vizitam un mare spațiu reconvertit. Spațiul era spectaculos, un fost abator transformat în spațiu cultural, dar surpriza nu a fost clădirea. Surpriza a fost să descopăr că una dintre camere, în care fusese amenajat un extraordinar adăpost climatic, era plină.

Citește mai mult

untold 2026

Sunt puține locuri în care poți vedea un om îmbrăcat complet în negru dansând lângă altul acoperit de sclipici, în timp ce cineva plânge în fața scenei, doi necunoscuți se îmbrățișează, iar câțiva metri mai încolo cineva s-a așezat pur și simplu pe jos, în mijlocul mulțimii.

Citește mai mult