În logica matematicilor de la Cotroceni, „paradoxul lui Nicușor” va rămâne postulat ca situația în care cu cât ești mai slab politic, cu atât ești mai puternic constituțional.
Pentru prima oară de la începutul mandatului, dl. Nicușor Dan are azi o armă puternică în mână: dizolvarea Parlamentului și alegerile anticipate. Asta s-a întâmplat după ce luni de zile președintele a cedat puțin câte puțin în fața partidelor parlamentare, făcând țăndări imaginea sa și a Administrației prezidențiale.
Partidele îl văd ca un președinte slab, însă fiecare eșec în Parlament al premierilor propuși l-a adus pe dl. Dan mai aproape de articolul 89 din Constituție.
Nu știm dacă „a jucat” politic, dacă asta a urmărit, dacă a avut o strategie diabolică. Nu știm dacă, precum în arta războiului, a părut slab când era, de fapt, puternic. Nu știm dacă situația în care e acum e consecința unui plan perfid sau a hazardului.
Contează mai puțin. Dl. Dan are acum prima (și ultima) ocazie să arate că e un jucător, nu un om de paie al PSD.
Personal, aș fi surprins să-l văd pe dl. Dan în acest nou rol, dar s-au mai pomenit reinventări în politică.
Totul depinde de cum negociază în următoarele ore cu PSD. Pentru prima oară este într-o poziție în care poate dicta termenii negocierii, speculând frica cea mai mare a pesediștilor - alegerile anticipate. Dl. Grindeanu va accepta probabil orice dacă va fi convins că Nicușor Dan chiar va apela la „soluția nucleară” a alegerilor înainte de termen.
Oricât de absurd ar suna, a patra propunere de premier, după Tomac, Veștea, Mureșan, va fi, din perspectiva președintelui, cea „reală”.
PS. Articolul 89 din Constituție arată că președintele „poate” să dizolve Parlamentul. Atenție, Constituția spune în esență că președintele „poate”, dar nu este obligat să fie puternic. Dvs. ce credeți că va face dl. Dan?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Domnului Presedinte ii convine acest status quo, de minune.
1. Il propune pe Grindeanu sau alt PSDist agreat de partid, dar aici a apărut o problemă. Simion a declarat că nu votează nici un guvern până nu este eliberat Dumnezeilă. Adevărul este că am fost puțin surprins de declarațiile lui Peiu care dădea de înțeles că ar vota un guvern PSD dacă li se dau și ministere. Declarația lui Simion arată că AUR nu vrea la guvernare, vrea doar gălăgie și anarhie. Nu știu ce caută d.ul Peiu lângă Simion. Sper să se întrebe și dânsul.
2. Desemnează un PM tehnocrat, o personalitate agreată de partidele din fosta alianță, care să formeze un guvern, cel mai probabil de tehnocrați cu diferite simpatii politice. Problema este că acest guvern nu va face reforme, vitale pentru redresarea țării. Dar să zicem că scoate căruța din groapă.
3. Alegeri anticipate, cu un mare risc ca AUR să devină primul partid în noul parlament. Dacă președintele nu amâna atâta și declanșa anticipatele mai repede, altfel ar fi stat situația. Între timp, la ecuația inițială au apărut noi necunoscute astfel că rezultatul este greu de anticipat.