„Ce-ar fi să primim de la acest Australian Open și darul cel mare, la care nici nu îndrăznesc să mă gândesc – o finală Federer-Nadal!”.
Când scriam aceste cuvinte acum o săptămână, mă făceam vinovat, cum ar zice John McEnroe, de necredință în Domnul Roiger. Nu credeam că Roiger poate trece de Stan Stâncă Wawrinka, nu credeam că poate să-l învingă pe Nadal, cel care l-a rănit de atâtea ori până la lacrimi, cel mai rău, chiar aici, la Melbourne, în finala din 2009.
Doar speranța era pe măsura iubirii mele de Federer...
Și iată-l pe Roiger, la aproape 36 de ani, biruindu-i pe Wawrinka și Nadal în meciuri de 5 seturi. În Era Open, din 1968 încoace, doar australianul Ken Rosewall a fost câștigător de Grand Slam la o vârstă mai mare.
Roiger a făcut-o jucând poate cel mai frumos tenis al său all times. Tenis ofensiv, bazat pe lovituri direct câștigătoare, cu asumarea riscului fără a aștepta greșeala adversarului, servicii as, veniri dese la fileu, încheiate cu voleuri și smeciuri devastatoare. Nenumărate forehanduri biciuite din pumn s-au dus spre 160 km/h, după deplasări la minge cu rapiditatea și grația unei antilope.
Iar reverul cros... – să lovești mai tare și mai în unghi pe backhand cu o mână decât o face Nadal cu stânga lui „înfășurată” sălbatic, care strânge, lovitură după lovitură, ca un piton, asta chiar ține de dumnezeiesc...
Nu l-am văzut niciodată pe Nadal atât de întunecat și resentimentar cum a fost la sfârșit. Arăta de parcă Federer i-ar fi furat meciul. În loc să se bucure, totuși, că a fost parte din această finală mitologică pentru istoria tenisului, după ce și el, și elvețianul, au fost luni de zile ținuți pe tușă de accidentări.
Rafa este cel mai mare apărător din toate timpurile. Și în acest meci a reușit incredibilul – să agațe cu stânga lui cârlig o minge iute, spre care a plecat de la o distanță de 10 m, părând nu om, ci un personaj dintr-un computer game...
Forța și rezistența lui în regim de viteză sunt iarăși unice și de neistovit. Are, probabil, cel mai puternic psihic cu care cineva a ținut vreodată o rachetă în mână. E un colos al efortului de performanță.
Rafael Nadal e Atlas cu Pământul pe umeri, sculptat de Michelangelo...
Dar Roiger Federer e Sculptorul, e chiar Michelangelo!
La cum joacă în clipa de față pe hard, Nadal are șanse apreciabile să câștige încă un titlu pe zgura Roland Garrosului.
Iar Federer... râdea toată lumea când a declarat că vrea să câștige nu doar AO, ci mai multe Grand Slam-uri... Iar acum încă un Wimbledon nu mai pare deloc o glumă.
Dar orice s-ar întâmpla mai departe cu acești doi titani, lumea se împarte de azi în cei care au trăit live finala Federer-Nadal, Melbourne 2017 și ceilalți oameni...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
