De mai bine de 15 ani, nu încetez să mă mir în fața acestei minunății numite Roger Federer, de parcă l-aș vedea prima dată.
În ultimele 6 luni, cât n-a jucat din pricina genunchiului, tenisul a fost mai cenușiu fără el. Mă întrebam dacă mai poate să revină, când se apropie de 36 de ani.
Și iată-l învingător, ca scos din cutie, într-o bătălie de 5 seturi, 3 ore și jumătate, cu tânărul și ferocele samurai Kei Nishikori, nr. 5 mondial.
Tenisul japonezului e poate cel mai iute din circuit. Lovește mingea tot timpul foarte devreme și accelerat, cu pregătire scurtă și zvâcnită, un soi de karate cu racheta. Are o deplasare și o elasticitate comparabile cu ale lui Djoković, fiind capabil să returneze înfricoșător de multe mingi ca și pierdute. E un chin să-i faci punct în schimburi de pe fundul terenului.
Am crezut, deci, că Federer va veni de multe ori la fileu, chiar și la intimidare. Ei bine, nu.
Regele Roiger s-a bătut parte în parte cu samuraiul la fiecare capitol. A servit bine Nishikori, Federer a servit și mai bine (24-5 scorul așilor), Kei a lovit decisiv, răspunsul a fost de două ori mai tare (83-42 la winnere), niponul a încercat să ia cu asalt fileul, Roiger n-a dat înapoi, l-a „perforat” cu passinguri de vis, între care unul, cu reverul din alergare, printre stâlpul fileului și scaunul arbitrului, ca în vremurile de aur ale tenisului-artă! După care s-a dus și el în față, reușind să-l depășească pe Kei și la numărul de puncte câștigate la fileu.
L-am văzut chiar scoțând minge după minge la limită, parcă arătându-i lui Nishikori, mai tânăr cu 8 ani, că poate fi la fel de rapid și flexibil ca el.
Încă ceva ce spune mult: Federer a alergat în total doar cu câteva zeci de metri mai puțin decât maratonistul Nishikori...
Nu mai vorbesc de bijutieriile pe care Swiss Maestro ni le-a dăruit în stilul său unic: scurte cu efect la un pas de fileu, smeciuri pe rever inside-out din săritură, forehanduri fulgerătoare, pe care nu le deslușești decât la reluare – dacă nu le-ați văzut, nu știți ce ați pierdut.
În sfertul de finală, Federer îl va întâlni pe fantasticul învingător al lui Murray, stângaciul mânaci Mischa Zverev, care amintește de Laver, Orantes, Vilas, McEnroe... Ne așteaptă un meci al tenisului din toate timpurile...
Și ce-ar fi să primim de la acest Australian Open și darul cel mare, la care nici nu îndrăznesc să mă gândesc – o finală Federer-Nadal!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
