Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Regele Roiger – duel fără pas înapoi cu samuraiul Kei

De mai bine de 15 ani, nu încetez să mă mir în fața acestei minunății numite Roger Federer, de parcă l-aș vedea prima dată.

În ultimele 6 luni, cât n-a jucat din pricina genunchiului, tenisul a fost mai cenușiu fără el. Mă întrebam dacă mai poate să revină, când se apropie de 36 de ani.

Și iată-l învingător, ca scos din cutie, într-o bătălie de 5 seturi, 3 ore și jumătate, cu tânărul și ferocele samurai Kei Nishikori, nr. 5 mondial.

Tenisul japonezului e poate cel mai iute din circuit. Lovește mingea tot timpul foarte devreme și accelerat, cu pregătire scurtă și zvâcnită, un soi de karate cu racheta. Are o deplasare și o elasticitate comparabile cu ale lui Djoković, fiind capabil să returneze înfricoșător de multe mingi ca și pierdute. E un chin să-i faci punct în schimburi de pe fundul terenului.

Am crezut, deci, că Federer va veni de multe ori la fileu, chiar și la intimidare. Ei bine, nu.

Regele Roiger s-a bătut parte în parte cu samuraiul la fiecare capitol. A servit bine Nishikori, Federer a servit și mai bine (24-5 scorul așilor), Kei a lovit decisiv, răspunsul a fost de două ori mai tare (83-42 la winnere), niponul a încercat să ia cu asalt fileul, Roiger n-a dat înapoi, l-a „perforat” cu passinguri de vis, între care unul, cu reverul din alergare, printre stâlpul fileului și scaunul arbitrului, ca în vremurile de aur ale tenisului-artă! După care s-a dus și el în față, reușind să-l depășească pe Kei și la numărul de puncte câștigate la fileu.

L-am văzut chiar scoțând minge după minge la limită, parcă arătându-i lui Nishikori, mai tânăr cu 8 ani, că poate fi la fel de rapid și flexibil ca el.

Încă ceva ce spune mult: Federer a alergat în total doar cu câteva zeci de metri mai puțin decât maratonistul Nishikori...

Nu mai vorbesc de bijutieriile pe care Swiss Maestro ni le-a dăruit în stilul său unic: scurte cu efect la un pas de fileu, smeciuri pe rever inside-out din săritură, forehanduri fulgerătoare, pe care nu le deslușești decât la reluare – dacă nu le-ați văzut, nu știți ce ați pierdut.

În sfertul de finală, Federer îl va întâlni pe fantasticul învingător al lui Murray, stângaciul mânaci Mischa Zverev, care amintește de Laver, Orantes, Vilas, McEnroe... Ne așteaptă un meci al tenisului din toate timpurile...

Și ce-ar fi să primim de la acest Australian Open și darul cel mare, la care nici nu îndrăznesc să mă gândesc – o finală Federer-Nadal!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult