Anda Simion

N-a fost niciodată sfântă politica, dar măcar exista efortul de a face minciuna să pară verosimilă și păcăleala credibilă. Însă, cel puțin, abureala începe să expire. Sigur, avem și excepții care dovedesc că întortocheala încă are efectele ei – atunci când ai talentul retoric pentru a o ridica la un alt nivel, până în sfere cerești. Dar nu e toată lumea atinsă de har, apă, hrană și energie. Dacă politicianul de ieri ascundea lipsa unei soluții și a unor neputințe în spatele unor fraze interminabile, în care forma pompoasă ascundea lipsa fondului, azi aleșii s-au cam plictisit până și ei de atâta amețeală, așa că tranșează problema din start. Îți spun direct că ești prost.

Campania electorală a început deja în România. Se prelinge prin biserici și prin târgușoare de la sat, dar și-a găsit locul cu precădere printre icoane. De data asta, însă, catedralele nu mai sunt monopolizate de un singur candidat. Tiptil, un altul se arată.

Legenda spune că, în primele decenii ale secolului XXI, unii oameni credeau în ambulanțe negre care furau copii, în vaccinuri care îmbolnăvesc populația, în teoria Pământului plat… Lista ar putea continua.

Din 2020, am scris în repetate rânduri despre poluarea din Craiova. Am primit un premiu Superscrieri, pentru o parte din seria „Craiova Poluată”. Aș fi preferat, în locul unui premiu, ca orașul în care locuiesc să primească o soluție. Aerul e și azi la fel de otrăvit. De fapt, chiar mai otrăvit. Avariile sunt din ce în ce mai dese și episoadele de spulberări de cenușă, din ce în ce mai grave.

Mai mulți craioveni au rămas, în urmă cu o lună, blocați în Parcul „Nicolae Romanescu” din Craiova. Intrările parcului au fost închise, iar aceștia spun că nu au văzut nicio plăcuță de informare cu privire la program. Doi dintre ei au povestit incidentul și au menționat că au sunat chiar și la 112 pentru că inițial nu a vrut nimeni să le deschidă poarta la care se aflau.

Liderii lumii privesc spre Washington confruntați cu o dilemă care depășește granițele diplomației cu care se obișnuiseră: cum negociezi cu un stat care își abandonează propriile valori fondatoare? Cum salvezi ordinea globală când una dintre piesele centrale se desprinde de regulile jocului? sursa foto: Profimedia

Un partid ajunge la putere, instaurează starea de urgență, limitând drepturile cetățenilor, iar întunericul cuprinde cireșii. Așa începe sfârșitul lumii.

Într-o țară despre care mulți oameni vorbesc cu amărăciune despre frumuseți și bogății care nu sunt valorificate ori prețuite, despre inechitate socială, despre cum corupția înghite șansa și despre cum metehne vechi țin timpul în loc, a apărut deodată un băiat pe nume David, care a înălțat steaguri tricolore în lume și, la vârsta în care maturitatea abia germinează, a adus în spațiul public un discurs revelator. Foto: Profimedia

Mă mutasem recent într-un bloc de apartamente, când, într-o seară, am auzit venind de dincolo de pereţi vase sparte, strigăte şi suspine. Până la mine s-au rostogolit frânturi de vorbe, din care în timpan îmi rezonează încă "nu" şi "te rog".

„Vrei nuci sau rulouri?”, mă întreabă mama, aproape de fiecare Paște sau Crăciun, pentru că știe că sunt preferatele mele. „Drob de pui sau de curcan?”, mă întreabă tata socru la telefon azi, înainte să intre în freamătul din bucătărie, pentru că știe că nora nu mănâncă drob de miel. Și apoi încep toate: clocotitul, sfârâitul, frământatul, dospitul, coptul. Așa se naște dragostea în bucătării de părinți, în așteptarea sărbătorilor.