Orașul important din România care se „sufocă” sub cenușă. Clasic, autoritățile își pasează vina și responsabilitatea

sursa foto: Facebook / Locuitori Bariera Vâlcii

E o zi cu vânt în Craiova. Oamenii din cartierul Bariera Vâlcii strâng rufele din curte, închid geamurile caselor. Dimineața, ies să adune ce le-a lăsat vântul. Cenușa acoperă totul. Mașini, ciment, pervaze, flori. Pe grupul de Facebook creat de locuitorii din zonă, cineva mai publică un clip cu „monstrul de fier” care scuipă cenușă sau câteva fotografii cu cenușa adunată cu mătura. De ani de zile, povestea e aceeași. Niciun prinț pe cal alb nu a venit să salveze orașul otrăvit de „monstru”. În schimb, conducătorii palatelor mai mari sau mai mici se arată unii pe alții cu degetul, de la balcoane, de parcă sportul ăsta regesc ar înlătura, ca prin magie, praful negru care se așterne peste oraș și pe care toți - de la cei mai mărunți „curteni” la cele mai aurite „alaiuri” - îl înghit crezând naiv că, dacă respiră azi ușor, la fel vor respira și mâine.

În toți acești ani, presa a investigat, a scris, iar dovezile s-au perindat prin fața tuturor, mai limpezi decât apa de izvor. Nori de cenușă spulberați deasupra întregului oraș, termocentrala împroșcând cu poluare de nenumărate ori. S-au „perindat” și promisiunile. Când a fost miză electorală, CET Craiova a devenit subiect bun de îmbrățișat de cei care se vor văzuți drept salvatori. Când n-a mai fost, „copilul” a fost smuls de la piept și aruncat spre alții, că nu-i al lor. Cu sceptru-n mână, au izgonit monstrul în curtea altora. Dar monstrul a rămas în același loc, scuipându-și negrul în continuare, fără să-i pese dacă e al cuiva sau nu. Cenușa nimănui s-a așternut în continuare pe oraș.

Articolul a fost publicat inițial pe Urmele.ro.

Din 2020, am scris în repetate rânduri despre poluarea din Craiova. Am primit un premiu Superscrieri, pentru o parte din seria „Craiova Poluată”. Aș fi preferat, în locul unui premiu, ca orașul în care locuiesc să primească o soluție. Aerul e și azi la fel de otrăvit. De fapt, chiar mai otrăvit. Avariile sunt din ce în ce mai dese și episoadele de spulberări de cenușă, din ce în ce mai grave.

Primăria dă vina pe Ministerul Energiei sau pe premier. Ministerul Energiei și Ministerul Mediului trimit răspunsuri la petiții, în care preiau punctul de vedere oferit de conducerea Electrocentrale SA. Garda de Mediu mai dă câte o amendă, când presa începe să se agite. Direcția de Mediu spune că măsurătorile sunt în regulă, chiar dacă jumătate dintre senzori nu merg și nici măcar nu măsoară ce e de măsurat, adică PM 2,5. Sau confundă cenușa cu praful. La fel cum Garda de Mediu o confundă cu aburul. De prin palatele mai mari, nu prea coboară nimeni spre orașul otrăvit, să bată la ușa „monstrului”. Din palatul din oraș, de unde se vede până la el, se folosesc, pentru priveliște și tihnă, celelalte balcoane.

Multora dintre orășenii care nu văd ce înghit le plac artificiile. Așa că orașul otrăvit e un oraș în care cerul e adesea colorat. În lumina sclipitoare, cenușa parcă nici n-ar mai fi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp