Foto: Profimedia
Într-o țară despre care mulți oameni vorbesc cu amărăciune despre frumuseți și bogății care nu sunt valorificate ori prețuite, despre inechitate socială, despre cum corupția înghite șansa și despre cum metehne vechi țin timpul în loc, a apărut deodată un băiat pe nume David, care a înălțat steaguri tricolore în lume și, la vârsta în care maturitatea abia germinează, a adus în spațiul public un discurs revelator.
David Popovici a cucerit nu doar aurul olimpic și mondial, nu doar medalii și titluri, ci inimi care nutresc speranța că fiecare Goliat are un David al lui. A vorbit, de fiecare dată, cu profunzime și înțelepciune despre lucruri pentru care altora trebuie să li se scrie discursuri de către consilieri bine plătiți. A oferit lecții fără a-și propune, prin simpla sa concepție despre viață.
David este apreciat pentru rezultatele sale, așa cum se întâmplă, în mod firesc, cu orice sportiv care leagă numele țării sale de rezultate remarcabile. Dar iubit este pentru mult mai mult de atât.
De ce îl iubim pe David?
Îl iubim pentru că, prin fapte și prin spuse, aduce lumină asupra a ce este important. Îl iubim pentru că ne amintește întotdeauna de măsura lucrurilor. Pentru că oferă un exemplu palpabil, unul cu carne și cu gură, pentru ceilalți, tineri sau mai puțin.
Îl iubim pentru sinceritate și pentru simplitatea și naturalețea cu care își manifestă această sinceritate.
Îl iubim pentru că pare supraom, dar când iese din bazinul de înot e mai uman decât atâția alții. Pentru că e o forță coagulată din fragilități. Și astfel de forțe sunt, de fapt, cele mai admirabile.
Când David a mărturisit, la această ediție a Campionatului Mondial de Înot, că s-a gândit să se retragă, a spus că nu teama de eșec i-a împlântat demonul spaimei, cu, dimpotrivă, teama de succes.
Pentru că nu să pierzi e cel mai greu, ci să te regăsești pe tine într-un loc unde nu ai mai fost, dincolo de limite. Ce se întâmplă după ce treci dincolo de linia aceea pentru care ai muncit atâta să o atingi? Ce faci după ce săgeata lovește ținta? Oamenii sunt ființe care funcționează reglându-și mecanismele după scopuri. Când nu ai un scop, ce mai indică acele busolei?
David s-a speriat de succes, nu de eșec, pentru că David știe deja ceea ce unii nu învață într-o viață întreagă. Că suntem ființe vulnerabile atât în fața obstacolelor, cât și în fața fericirilor. Și, probabil, de-asta îl iubim cel mai mult pe David. Pentru că ne învață să înțelegem ce putem fi, dar, cu precădere, ne învață să ne amintim ceea ce suntem.
Acest text a fost publicat inițial pe site-ul autoarei, Urmele.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pentru că are talentul, inteligența și determinarea de a face ceea ce trebuie în scopul realizării unui vis.
Așa cum noi nu o facem, dintr-o mediocritate cauzatoare de nepricepere, din prostie păguboasă, sau pur și simplu dintr-o lene care atârnă ca un balast.
În cele mai nefericite cazuri, toate trei.. Aleluia.
Vorbesc desigur de noi, cei mulți.. Opinia publică care dă note celor care îndrăznesc să iasă din rând, să salte capul, să privească spre idealuri ce par de neatins. Acea opinie publică care are pretenția ca cel luat în vizor să fie mereu impecabil, excepțional și fără de prihană. Adică exact ceea ce noi nu reușim să fim.
Eșecurile sunt aspru taxate. Nu se acordă circumstanțe atenuante. Nimeni nu acceptă că inspirația, clipa genială, vine și pleacă. Că o carieră are la un moment dat un declin, pentru că timpul nu iartă..
Și poate că omul de rând ar fi mai înțelegător, dar presa.. Te ridică și te îngroapă.. Adică pe lângă alte frici, mai e și frica de gura lumii..
Dar asta e, nu toți rezistă la presiune.
Iar cei care o fac devin campioni, ca David Popovici, pe care-l iubim.
Dar dacă e sâmbătă e rock, cu parfum de vinil :
- o urgență de la Foreigner
https://www.youtube.com/watch?v=Lcb-Fsx_phM&list=RDLcb-Fsx_phM&start_radio=1
- urmează, logic, Supertramp :
https://www.youtube.com/watch?v=eNDdn4de35Y&list=RDeNDdn4de35Y&start_radio=1
- și niște băieți cu pluta pe Styx :
https://www.youtube.com/watch?v=K9Qs8-BkiLw&list=RD-E6WIkHxyTw&index=33
- alții care-o ziceau la sentiment (nu ca la UNTOLD..) :
https://www.youtube.com/watch?v=ZxKWcK5MwUk&list=OLAK5uy_kZ1UvfXNjVzBJq1iCIzW3dtu_DlzjieCw&index=7
- și-n fine Terry Jacks și el ca anotimpurile :
https://www.youtube.com/watch?v=YG9otasNmxI&list=RD-E6WIkHxyTw&index=33
David Popovici e un tânăr foarte talentat și nu e cazul să facem economie de aprecieri. Bravo lui!
Să fii campion mondial nu e de la îndemâna oricui... Unde mai pui că a câștigat medalia de aur de două ori la două campionate mondiale la două probe diferite?
Un sincer BRAVO, David! Orice cuvinte în plus sunt de prisos...
Altfel, mi-am zis să iau o pauză de la luptele la baionetă pe teme politice.
Prea mulți propagandiști de partid. Pe vremea lui Ceașcă mai vedeai atâtea osanale găunoase, sau lupte cu dușmanul de clasă..
Important e că berea de la dozator e rece și proaspătă.. Hai noroc !