Până la 18 ani și după absolvirea Facultății de Electrotehnică din Bucuresti am trăit împreună cu părinții și fratele meu în Galați. Revoluția am prins-o în armată (ultima generație de TR-iști). În '98 am emigrat în Australia în ideea că mă voi întoarce în țară după maximum 4 ani. Douăzeci de ani mai târziu locuiesc într-un orășel din Kent, Anglia. Lucrez ca inginer de sisteme de control pentru generatoare electrice.
Și, ceea ce este descurajant, ne vindem și semenii, fără nici o urmă de remușcare. La fel de ieftin.
Citește mai mult
Nu se justifică din punct de vedere politic? Și motivul acesta pică cu brio. Toți părinții/bunicii copiilor îi vor vota la viitoarele alegeri cu două mâini, dacă ar putea. Există, totuși, în acest caz, o mică chichiță. Anul ăsta nu este an electoral. Pentru că, dacă ar fi fost… ehei, alta ar fi fost povestea! (Foto: Guliver/Getty Images)
Citește mai mult
“Ceai aveți?” am întrebat-o pe fata din spatele tejghelei. Era tânără ca și noi, să fi avut douăzeci și ceva de ani. “Păiii am prăjituri, sucuri, sandvișuri…” mi-a răspuns ea, cu un accent puternic unguresc. Am simțit cum m-am înroșit brusc la față. (Foto: Guliver/Getty Images)
Citește mai mult
Trei ani mai târziu, printr-un concurs de împrejurări extraordinare, îmi ieșise planul; parțial. Lucram pentru o multinațională, învățasem ceva meserie, luasem a doua cetățenie și lucram ca expatriat… în Anglia. (Foto: Guliver Getty Images)
Citește mai multFac vacanța de vară în țara mea, România. Să vadă și copiii mei ce frumos este la munte, la mare. Închiriez mașina de la Hertz Otopeni. (Foto: Guliver Getty Images)
