Foto: Profimedia Images
Teritoriu, limbă, cultură. Aceste trei noțiuni definesc un popor - conform dicționarului explicativ - în cultură fiind incluse istoria, obiceiurile, tradițiile și religia/religiile. Așadar, variațiuni ale oricăror dintre aceste trei jaloane reprezintă popoare diferite.
Un stat apare când peste cele trei jaloane se construiește o forma de guvernare politico-administrativă, nu neapărat girată de către poporul respectiv. Ca acoperișul unei case dacă vreți. Prin urmare, în funcție de forma de guvernare, există democrații, autocrații, dictaturi, monarhii etc.
Și peste state, există sau au existat diverse forme de organizare multistatale: imperii, federații (Federația Rusă, SUA, Commonwealth) sau uniuni (UE) care s-au format prin delegarea sau renunțarea (voită sau nu) a unor drepturi administrative către alte organizații situate la un nivel superior acestor state.
Când jalonul definit de teritoriul unui popor – nu stat - se suprapune, mai mult sau mai puțin, cu același jalon al altui popor iar formele de guvernare ale acelor popoare sunt diferite – adică, nu stau sub același acoperiș – apar problemele: revoluțiile, războaiele sau invaziile.
Invazia Rusiei în Ucraina poate fi un exemplu. Cât timp ucrainienii au acceptat „acoperișul” Moscovei nu s-a întâmplat nimic, deși mulți ruși consideră teritoriul ucrainean ca fiind pământ rusesc.
De asemenea, orice enclavă poate fi astfel explicată: atâta timp cât populația unei minorități recunoaște autoritatea statului în interiorul căruia trăiește, totul este ok. În momentul în care minoritatea își declară independența și se raportează unei alte autorități, se lasă cu scântei. Aviz amatorilor.
Multe dintre aceste enclave, se pare, sunt alimentate de ruși, conflictele înghețate fiind un fel de specialitate a casei. Un motiv în plus pentru noi ca să îi ajutam pe ucraineni în acest război.
Acestea fiind spuse, ajung la motivul care m-a determinat să scriu aici.
La sfârșitul lunii noiembrie a apărut în mass-media știrea că Spania și România vor înființa un „grup de analiză” în vederea obținerii dublei cetățenii pentru românii care trăiesc în Spania. Știre care a fost prezentată ca fiind un lucru extraordinar de bun. Ziarele au scris numai de bine despre chestia asta care mie personal mi se pare a fi o decizie penală.
Să mă explic. Când un om pleacă din țara lui, își pierde unul dintre cele trei jaloane care îl definesc, adică țara, teritoriul, meleagurile în care s-a născut și a trăit până atunci. I se „amputează” și „grefează” teritoriul. Celelalte două, limba și cultura, suferă și ele transformări în timp. Într-un final, pe termen lung, persoana respectivă ajunge să se acomodeze în noul cadru, suferă un proces de disoluție din punctul de vedere al vechiului sistem în care a trăit. Disoluție care va fi din ce în ce mai rapidă pentru cei născuți în noua țară sau care au ajuns să trăiască acolo de mici copii.
De unde știu că așa este? Pentru că am dublă cetățenie. Decizie pe care – deși dureroasă - mi-am asumat-o.
Prin urmare decizia statului român de facilitare a obținerii unei cetățenii alta decât cea română mi se pare a fi greșită. Participarea activă la disoluția propriului popor, vorbim despre aproape un milion de români este o decizie oarbă.
Diferența intre democrație și restul formelor de guvernare este că într-o democrație există un dialog continuu între stat și popor. Prin intermediul votului, poporul își alege reprezentanții în formele de guvernare iar cei care ajung la conducere încearcă să concretizeze ceea ce au promis înainte de a avea acces la putere. Dacă reușesc, bine, dacă nu, sunt penalizați și înlocuiți la următoarele alegeri. Carevasăzică, evoluția unui stat democratic nu poate fi decât una pozitivă. Educația, sănătatea, economia, serviciile etc, în ansamblul lor se îmbunătățesc. Nu invers.
Adică, aplicat la cazul de față, nu încerc să scap de aproape un milion de români, ci încerc să îmbunătățesc societatea românească ca să îi determin să se întoarcă.
Înțelegeți?
Restul regimurilor, altele decât democrația, sunt cele în care o minoritate a pus mâna pe putere și nu mai ascultă de restul populației, nu mai exista nici un dialog, ci doar monologuri. De aceea cred că expresia „democrație funcțională” este o tâmpenie, o încercare a minorității de a păcăli majoritatea.
Rămâne la latitudinea fiecăruia să decidă ce fel de guvernare există în România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.