(Foto: Guliver/Getty Images)
Inițiat de guvernul Cioloș, cam din fuga calului, pe ultima sută de metri a guvernării sale printr-o ordonanță de urgență și apoi continuat de guvernele PSD, tot prin ordonanțe de urgență (două), „proiectul pilot” prin care li se dă o masă caldă elevilor din 50 de unități școlare este studiat și răstudiat de guvernanți.
De trei ani se analizează impactul acestui „proiect pilot”, foarte probabil echivalentul din învățământ al renumitelor și consacratelor „studii de fezabilitate” din industrie și transporturi.
E complicat și complex! Proiectul ăsta de lege, care ar putea fi aprobat cât ai zice pește, cere o analiză „adâncă” ce se reduce la o simplă întrebare: e bine să le dăm copiilor o masă caldă sau nu e bine?
Că de lipsă de bani nu poate fi vorba. Bani pentru implementare există - conform notei de fundamentare publicată de Guvern, sumele necesare fiind deja disponibile în budgetul instituțiilor implicate: pagina 6, punctul 7 al documentului.
Criză de „know-how”? Nici pomeneală! Sunt o mulțime de firme de catering care pot fi contractate prin intermediul sistemului de licitații la nivel local și care sunt mai mult decât în stare să asigure serviciile, fără a mai fi nevoie de specialiști din partea statului. La câte festivaluri de mâncare am văzut în ultimii ani, am putea fi campioni mondiali la capitolul ăsta.
Nu se justifică din punct de vedere politic? Și motivul acesta pică cu brio. Toți părinții/bunicii copiilor îi vor vota la viitoarele alegeri cu două mâini, dacă ar putea. Există, totuși, în acest caz, o mică chichiță. Anul ăsta nu este an electoral. Pentru că, dacă ar fi fost… ehei, alta ar fi fost povestea!
Însă, nu este nicio problemă, nu mai este nevoie decât doar de o singură ordonanță de urgență care să ducă marele proiect pilot până în „douăzeci-douăzeci”, când legea ar putea fi aprobată.
În comparație cu situația catastrofală de la noi, în Marea Britanie, elevii din școlile primare și secundare beneficiază de o masă caldă încă din 1947(!) – da, ați citit bine, 1947. Costurile meselor au fost integral acoperite de către stat până în 1980, an în care Margaret Thatcher a schimbat regulile jocului și a hotărât subvenționarea lor.
Studii de impact în legătură cu programul meselor calde din Marea Britanie se găsesc pe website-ul guvernamental și pot fi accesate de către oricine, aici.
O altă diferență majoră față de sistemul românesc este că programul elevilor este de la 9:00 până la 15:00. Uneori elevii pot sta chiar și după ora 15:00, dacă ținem cont și de programul de „after school” pe care unele școli îl oferă.
Un astfel de program, evident, încurajează părinții să-și caute joburi. Prin urmare, numărul de asistați sociali scade, cel al angajaților crește (sic!), economia locală și contribuțiile la bugetul de stat cresc și ele, iar banii investiți de stat în aceste mese (dacă nu chiar mai mulți) se întorc la buget. Se realizează astfel și un circuit închis al banilor.
Este un sistem care este documentat și funcționează brici din o mie nouă sute patruzeci și șapte.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Da, dar conteaza mult - la noi scoala se termina la 13:00 si incepe din nou la 14:00; de asemenea, marea majoritate a scolilor nu au bucatarii in care sa poti incalzi ceva, sau un loc in care se poate servi elevilor o masa calda, in conditii cat de cat igienice.
N-au nici toalete, daramite sala de mese.
Un astfel de program nu ar ajunge la cei care chiar au nevoie de el. Nici o firma de catering nu va livra prompt la Simnicu de Sus sau la Melinesti. Numai costul deplasarii zilnice depaseste infimul profit pe care l-ar putea avea o firma. Ar putea fi implementat numai in orase, ori copiii de la oras nu au (in marea lor majoritate) nevoie de el.
Au mare nevoie de el copiii, si parintii, si as indrazni sa spun, mamele, de la tara, dar ciclul virtuos despre care vorbiti nu poate fi pornit fara o oaresce infrastructura. Lipsa unor drumuri pe care s-ar adventura un angajator, ca sa isi culeaga angajatii este aceeasi lipsa care va impiedica o firma de catering sa livreze o masa calda.
Nu costul mesei in sine ii impiedica pe guvernanti sa 'treaca' legea. Ei stiu foarte bine ca nu va putea fi implementata.
In satucul in care am crescut eu, la periferia Craiovei, si in satucul de unde vine unchiul meu, Melinesti, judetul Olt, nu se intra cu masina daca ploua. Va promit. In Melinesti, cel putin, nu se intra nici cu tractorul, pentru ca se darama drumul sub roti - va vorbesc de sudul tarii pentru ca de acolo vin. Exista comune intregi care sunt, in mod real inaccesibile daca se intampla vreo intemperie imprevizibila de ploaie mai deasa (vorba doamnei Dancila). Sa va mai spun ca Ranca, judetul Gorj este inaccesibila daca ninge? Mai aproape de inima tarii, ati fost cumva pana in comuna Bragadiru, pe ploaie?
Dumneavoastra in ce tara traiti? Sau, ma rog, in ce tara va intoarceti? Eu locuiesc in strainatate de cincisprezece ani; am plecat dupa ce am terminat facultatea. Din cei cincisprezece, unsprezece au fost petrecuti in Marea Britanie, la Londra, patru in Germania, intr-un fel la Cuca Macaii (sotul meu a fost militar, si in general ii cam trimit pe coclauri)...
Fundul Bavariei sau Fundul Tarii Galilor nu se compara cu Fundul Moldovei. (Ma iertati, moldoveni, asa-s oltenii, au ciuda pe voi :) ).
Locurile care ar avea intr-adevar nevoie de un program precum cel descris de dumneavoastra _nu_ sunt _accesibile_ fara un efort financiar major. Va inchipuiti cumva ca o firma de catering va intra cu plugul de zapada inainte la Ranca, sau va livra cu tractorul la Melinesti, daca, Doamne ajuta, nu cade dealul?
Saracie lucie, cutremuratoare, a acestor locuri este datorata tocmai faptului ca oamenii nu pot sa ajunga la munca. Nu exista autobuze, sau trec pe acolo o data la trei saptamani. Nu sunt sute de copii care traiesc in aceste conditii, sunt zeci de mii, domnule Misaila... Si ei sunt cei care ar avea cea mai mare nevoie de acea masa calda.
Am stat, mai de voie, mai de nevoie (eterna si fascinanta lume corporatista te trimite unde nu intra nici gandul) in Tara Galilor, chiar in fundul pamantului, intr-un orasel care se gasea la 50 de minute cu masina de cea mai apropiata gara. Cred ca proportia de oaie/om era cam 100:1, asa, dar saracia lor (pentru ca da, si ei sunt saraci) nu se compara cu a noastra. Pentru ca aveau macar drumuri, exista un microbuz care servea de school-bus dimineata si seara, si practica taximetria in restul timpului. Scoala din oraselul acela uitat de lume avea bucatarie, pentru cei 80-100 de copii din zona. Se livrau ingrediente saptamanal, nu venea nici o firma de catering sa aduca mese calde in fiecare zi...
Nu am spus niciodata ca ideea este rea; am spus pur si simplu ca ea nu poate fi implementata, in Romania reala. Sa dam la o parte argumentul lipsei perene de infrastructura rutiera, si sa luam, ca exemplu, o scoala complet accesibila din capitala. Sa zicem, Scoala 23, sectorul 2, municipiul Bucuresti, unde am avut onoarea sa studiez in clasele primare. E chair in Buricul Targului, nu la Cuca Macaii.
Unde va fi depozitata mancarea? Unde vor manca elevii? In clase, pe coridoare, in curte? Cine le va pune mancarea in fata? Cine va face curatenie dupa ce au mancat? Ii transformam pe profesori si invatatori in chelneri?
Sa zicem ca trecem si peste aceste detalii inutile, si sa trecem la o ultima serie de intrebari: cum ati explica dumneavoastra, ca guvernant, faptul ca un copil de om sarac, dar muncitor si de taxe platitor din Cuca Macaii nu poate primi acelasi numar de mese calde pe an ca fiul sau fiica un om la fel de sarac, la fel de muncitor, la fel de taxe platitor, din, sa zicem, Militari? II va explica un profesor sau invatator unui copil de ce el nu primeste o ciorbita si o tocanita la pranz, evitand marginalizeara copiilor care o primesc?
Realitatea nu este o aiureala, domnule Misaila. Si nici ranile pe care le provoaca atunci cand musca nu sunt aiureli. Mai treceti prin Romania din cand in cand.
Va multumesc pentru raspuns, cu respect, MZ.
https://www.edu.ro/normele-de-aplicare-programului-pilot-privind-alimentația-elevilor
Imi veti puea da sfaturi despre acest mod de viata cand am sa va vad bataturile in palma de la curatat porumb pentru porci. Cand am sa va vad culegand si tocand urzici, sau frunze de bostan pentru rate, cand am sa va vad culegand rosii sau facand bulion, sau faramitand porumb si grau...
Toate chestiile astea tin. Chiar daca ploua, chiar daca ninge.
Ce refuzati sa intelegeti este faptul ca agricultura de subzistenta le cam mananca tot timpul oamenilor care o practica. Ei traiesc, acolo la ei, singuri si fara sansa de a avea o slujba mai usoara si fara speranta ca le va fi copilul cu o treapta mai domn, prin educatie.
Oamenii aceia nu au lipsit de la scoala; pur si simplu nu au ajuns la scoala. Nu e vina lor. E vina unor oameni ca dumneavoastra - oameni care pun carul inaintea boilor.
Sunt curios, cum a evoluat statistic silueta și sănătatea elevului britanic care beneficiază de acest program?
In UK, obezitatea copiilor nu se datoreaza mancarii de la scoala (de fapt, copiii provenind din medii sarace sunt mai sanatosi daca mananca la scoala, pentru ca acasa mama le da chips cu Fanta, nu pentru ca vrea sa ii omoare, ci pentru ca nu isi permite mai mult).
Pentru mine, si e off-topic, obezitatea in Marea Britanie e datorata lipsei de miscare, nu abundentei de mancare.
Ce frumos ar fi daca BOR si-ar folosi reteaua pentru a facilita o astfel de lege. Exista sate fara scoli, dar nu cred ca exista sate fara biserica...
Nota bene: Am văzut ceva reportaje despre vreo 2-3 primării care au reușit să facă ceva pentru copii satului. 2-3 din zeci de mii.
https://www.gov.uk/government/news/free-school-lunch-for-every-child-in-infant-school