Când am plecat prima oară din România, toți prietenii mi-au dat următorul sfat: „Să n-ai încredere în românii din diaspora, ferește-te de ei cât poți de mult!”

Foto: Guliver Getty Images

„Să n-ai încredere în românii din diaspora, ferește-te de ei cât poți de mult!” Sfatul ăsta, pe care l-am auzit pentru prima oară înainte de a pleca din țara, și care ulterior am constatat că apare ca un leitmotiv, ca o mantră, în majoritatea discuțiilor pe care le am cu alți români, n-ar trebui să ne mire. În fond și la urma urmei, „să moară și capra vecinului” este o vorbă 100 la sută românească, nu?

Invenții românești: stiloul, motorul cu reacție, insulina și… „capra vecinului”.

Glumesc, bineînțeles, nu noi am inventat invidia și ranchiuna, și nici nu prea contează în contextul acesta.

Nu, noi suntem… pești.

De aproape treizeci de ani, cu mici excepții, oamenii aflați la putere (în general organizați în grupuri de interese, nu partide), de multe ori, foarte probabil, cu acordul tacit al majorității, au aplicat aceași rețetă în simulacrul guvernării: 

1. Au vândut cam tot ce se putea vinde, în general unor companii din afara țării: fabrici, uzine, clădiri comerciale, servicii, vapoare, trenuri, terenuri, păduri, resurse naturale etc. Totul contra unor comisioane.

2. După ce au distrus, au încurajat consumul și au început să importe până și usturoi din China. Comisioane.

3. Au accesat fonduri europene/internaționale în vederea construirii unor diverse proiecte care însă s-au oprit mereu, invariabil, la stadiul de studiu de fezabilitate. Din nou, comisioane.

4. Și-au dat seama că prin distrugerea economiei riscau să creeze nemulțumiri majore în rândurile populației, așa că au încurajat emigrarea în masă. Ca să-l citez aproximativ pe unul dintre foștii președinți: „Nu am de unde să le dau locuri de muncă românilor. Dacă puteți să plecați afară, plecați.”

5. Întotdeauna „alții” sunt de vină.

O să ziceți: „Bravo, dom’le, ai descoperit apa caldă!”

Aveți puțintică răbdare.

Exemplul cel mai recent, așa zisul proiect al podului peste Dunăre în zona Brăilei. Este o copie fidelă a ceea ce s-a intamplat cu marile proiecte de infrastructură din țară, fie că este vorba despre autostrăzi, fie că este vorba despre centrale electrice etc. Lansat cu ceva luni în urmă, chiar înainte de a fi demis, de premierul (la acea dată) Mihai Tudose, proiectul s-a împotmolit de câteva zile. Motivele pentru care s-a oprit sunt cele clasice. De la „Ce știi tu, dom’le? Sunt interese mari în joc. N-ai tu habar! Păi UE/Olanda/Germania nu ne lasă, clar!” până la acela că unul dintre baronii locali se opune pentru că lui nu-i pică cât vrea în poală.

Toate bâlbele astea, toată cacofonia asta de decizii luate aiurea-n tramvai cred că au la bază o trăsătură specifică nouă, românilor: ne vindem ieftin. Și, ceea ce este descurajant, ne vindem și semenii, fără nici o urmă de remușcare. La fel de ieftin.

Consecința e că nu putem construi împreună. Ne învrăjbim repede, de aceea conducătorilor acestei țări le este atât de ușor să ne divizeze. Facem greu echipă, fiind genialoizi în singurătatea noastră, de aceea politicienilor le este atât de simplu să ne cumpere la bucată. Sperăm să moară și capra vecinului, de aceea spiritul populist și revanșard are atât de mare succes în acest anotimp politic.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp