Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Lucram în Anglia la o multinațională când i-am deranjat pe șefii mei cu o cerere de transfer mai „neortodoxă”: „Poate vrei în Australia, dar România?!…”

Corporatiști, clădire

Foto: Guliver Getty Images

- Și ce o să faci tu când ajungi în Australia? Ți-ai făcut vreun plan sau o să improvizezi la fața locului? m-a întrebat un prieten.

În următoarea zi a anului de grație 1998 mă urcam în avion cu destinația Adelaide, South Australia.

Emigram.

- Ba am un plan beton! Fii atent, mă angajez acolo la o multinațională care are filială și în România, învăț meserie cât cuprinde, în doi ani iau cetățenia australiană și, în maximum patru ani, mă întorc în România trimis de multinațională, în regim de expatriat. Ei, ce zici?

- Cum să te întorci, mă, ca expatriat, nu ești român?

- Ba da, da’ o să mă întorc în România ca cetățean australian, înțelegi? Am auzit eu că expatriații ăștia câștiga mult, oriunde ar fi ei.

- Hahaha, hai că-i bună!

Râsete, glume, clinchete de sticle și pahare, urări maxime…

Trei ani mai târziu, printr-un concurs de împrejurări extraordinare, îmi ieșise planul; parțial. Lucram pentru o multinațională, învățasem ceva meserie, luasem a doua cetățenie și lucram ca expatriat… în Anglia.

Greșisem doar țara.  

„Nu-i nimic”, mi-am spus plin de optimism, „e o chestiune de calibrare”. Cu prima ocazie mă opresc în România.

După zece ani de încercări, și la firme mai mici, și la firme mai mari, mi-am dat seama că, în domeniul meu, nu este așa ușor să te poți întoarce în țara natală trimis din afară. Trebuia să fiu într-o poziție oarecum de forță ca să pot negocia așa ceva.

Și s-a întâmplat. Într-o zi de primăvară, șefii firmei pentru care lucram ne-au dat de știre că o multinațională, cu o prezență serioasă și în România, ne-a cumpărat.

A urmat un speech al reprezentantului noii conduceri.

Pe un ton sacadat, noul șef, Martin, ne-a spus că nu e niciun motiv de îngrijorare (ei aș!), că totul va rămâne neschimbat (nu zău?), că unul dintre avantajele de a lucra într-o multinațională este posibilitatea de a te transfera în orice altă țara unde au ei filiale (bingo!) și că, dacă avem întrebări și alte doleanțe (Oho! Nu multe, doar una!), ne așteaptă la o discuție tête-à-tête în sala de ședințe.

Carevasazică, nu ne-am angajat noi la ei, ci ei ne-au cumpărat pe noi pentru că eram considerați buni în ceea ce făceam.

În sfârșit, m-am gândit eu, eram pe o poziție de negociere avantajoasă.

Și a început „peregrinajul”.

Fiecare dintre angajații firmei, în ordinea crescătoare a numerelor de pe tricou, și-au negociat joburile. Toți intrau ușor crispați și ieșeau cu zâmbetul pe buze.

Am intrat și eu.

- Buna ziua, Bogdan! Cu ce te putem ajuta?

- Buna ziua, Martin! Păi, având în vedere ce ne-ați spus mai devreme, vreau să mă ajutați să mă transfer la filiala din România.

Zdrang! I-a picat fața.

- Aaaa, România? Nu știu ce să zic… dar dacă vrei în Australia, cu cea mai mare plăcere!

- Mulțumesc pentru ofertă, Martin, eu vreau în România.

După câteva secunde de tăcere:

- îți recomandăm să vizitezi pagina noastră de internet cu joburile disponibile. Dacă găsești ceva care te interesează, te încurajăm să aplici online.

Am ieșit de la Martin cu un zâmbet tâmp pe față și în cap cu vorbele lui Jon Stewart repetate la nesfârșit:

„Welcome to democracy… bitch!”

Am mai stat la ei încă cinci ani, timp în care în care am reușit „performanța” de a nu fi promovat deloc. Poate că-i călcasem rău de tot pe coadă cu cererea mea neortodoxă de transfer. În aprilie 2016 am demisionat și am pornit o afacere pe cont propriu. La câteva luni după ce am început afacerea, am fost contactat de multinațională și întrebat dacă vreau să lucrez pentru ei în regim de subcontractor.

O nebunie!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am luat cetatenia australiana in doi ani, nu cetatenia britanica.
    • Like 0
  • Cum ai reusit sa iei cetatenie in Anglia dupa 3 ani? Sau poate nu am inteles eu bine. Eu locuiesc aici si nu pot aplica decat cand voi avea 6 ani de sedere. Poate imi vinzi si mie pontul.
    • Like 1
    • @ Alina Xenia
      Am luat cetatenia australiana in doi ani, nu cetatenia britanica.
      • Like 1
  • Corina check icon
    V-au crezut dus cu pluta, ori au presupus - corect sau nu - că aderați în sinea dumneavoastră la niște valori care îi incomodează.
    • Like 1
    • @ Corina
      De ce m-au mai tinut, atunci?
      • Like 1
    • @ Bogdan Misaila
      Corina check icon
      Din motive strict practice, fiindcă le erați util. Rar se dă afară din motive abstracte, presupun, dacă omul lucrează bine. În schimb, nu v-au promovat. Ca să nu vă contaminați colegii cu idei ciudate,.. mai știu?
      • Like 0
  • Bogdan check icon
    E peste puterea mea de intelegere de ce unii romani care au plecat in strainatate si care au avut succes vor sa se intoarca in Romania. Sa te intorci ca sa... ce? Ce-i asa de grozav in Romania in momentul asta de ai vrea sa te intorci? Inteleg sa te intorci cand o dai in gard epic, da atunci e un motiv serios, da altminteri? Vezi si tripla teapa cu inchiriatul masinii... enough said. Poate domnul autor va scrie ceva si despre motivatiile dorintei de intoarcere, pentru ca, sa ne fie iertat, mie personal imi scapa.
    • Like 2
    • @ Bogdan
      Baciu check icon
      Bogdan, eu sunt in aceiași situație, cetatean Canadian, lucrez pentru o multinaționala in Africa, am lucrat si in Asia si America de Sud si Canada pentru aceiași companie si visez sa lucrez pentru ei in România. Daca vrei e o nostalgie de caine batut, acolo unde a mâncat un os se întoarce mereu, chiar daca dai cu piatra sau batul in el. Lăsând deoparte avantajele materiale ce ți le oferă calitatea de ,,expatriat'' in România e o chestiune organica si genetica as putea spune reîntoarcerea la glie. Determinismul extern (mediul) influentează pe cel intern (genetic) al individului si la fel ca si in cazul fumătorului sau celui alcoolic nu te poti lasa de acest ,,viciu'' care este chemarea pământului. Am observat asta si la copilul meu care a trăit de mic in Canada, si care deși acum e adult cu o slujba in toata regula, il trage ața tot in România unde nu are nimic.Asta e genetica unui popor ce produce dependentă mai mare decât drogurile.
      • Like 4
    • @ Bogdan
      check icon
      ”Sa te intorci ca sa... ce?”
      De pildă:
      1. să fii alături de părinți în puținele zile care le-au mai rămas de trăit.
      2. să-ți împărtășești bucuriile sau necazurile cu prieteni (sau alt fel de rude). Pentru acest gen de activități, occidentalii apelează la serviciile unui psiholog. Noi, românii, folosim în același scop prietenii/rudele. Cu rezultate uneori mai bune, alteori mai proaste (cu accent pe prevenție - pt asta un prieten e mult mai bun decît un psiholog!).
      3. Există și oameni cărora le place pur și simplu etos-ul românesc (recunosc că e nițel exagerat să aduc exemplul prințului Charles însă e totuși potrivit pt exemplul de față: bani ca-n Occident, trai ca-n Ro).
      4. Există și emigranți care țin foarte mult la obiceiurile lor religioase. Personal, nu-i înțeleg (adică s-ar cuveni să își asume această ”lipsă” odată ce au hotărît să emigreze), dar respect această nevoie a lor. În unele cazuri, ei au reușit să-și uneasă eforturile și să cumpere/zidescă biserici în ritul dorit (eu locuiesc și muncesc în Ro, însă dintotdeauna am fost pentru DISTRUGEREA identității naționale a imigranților (pt că aceasta creează numai probleme: dacă ai emigrat într-o altă țară, atunci este normal, chiar moral, să ți se acorde cetățenia DOAR DACĂ autoritățile consideră că te poți dizolva printre ceilalți cetățeni ai statului respectiv (cu obiceiuri, cu tot). Nu-ți place, du-te acasă.
      În cazul de față, mi-e destul de clar că Bogdan Misăilă a emigrat din motive... economice (PT BANI). Deci nu că ura regimul sau etosul românesc.
      Și atunci, ce e așa ciudat că, avînd un salariu de nivel occidental, alege Ro??
      • Like 1
    • @
      Bogdan check icon
      In afara de primul argument, pentru mine personal restul nu sunt argumente serioase. Cu referire la punctul 2, adica in afara oamenii nu leaga prietenii? Nu isi impartasesc necazurile si bucuriile? Ca fapt divers cei mai buni prieteni ai mei de aici nu sunt romani. Culmea, romanii pe care ii cunosteam aici, romani pe care ii cunosteam dinainte de a veni, me evita pentru ca... pantof. Asta face parte din etosul romanesc sunt sigur.

      In ce priveste punctul 4, ai fi surprins cate biserici ortodoxe sunt in occident acolo unde sunt comunitati mari de romani. Credinta o poti manifesta oriunde ai o biserica, un preot, o comunitate de oameni de aceeasi credinta. Iar cat priveste "dizolvarea" nu, nu este nici normal nici moral sa se acorde cetatenia pe asemenea criterii, si de altfel cam nimeni din Europa nu o face. Sunt criterii clare, cel de baza e sa respecti legile, in rest poti sa-ti pastrezi ce identitate vrei tu, pentru ca asa e in democratiile liberale.

      Mi se pare ciudata alegerea tocmai pentru ca nu cred ca a plecat doar pentru bani, sunt sigur ca nu o ducea rau in Romania cu banii. Domnul Misaila nu imi lasa impresia ca a plecat sa puna gresie sau sa bage ranga-n bancomat.
      • Like 0
    • @ Bogdan
      check icon
      Sigur că se pot lega prietenii (uneori f trainice) și cu oameni de altă cetățenie. Ce intenționam eu să spun e că astfel de cazuri sunt totuși marginale (cît de marginale, diferă de la popor la popor). Știu și despre ”predilecția” emigranților români de a evita anturajul apropiat al altor emigranți români și am o explicație pt asta: pt fiecare emirant român ca dvs, o persoană onestă, există probabil cam 6-7 alți emigranți români care nu-și cîștigă traiul tocmai onorabil (sau n-ar avea remușcări să profite în orice fel de încrederea unui concetățean mai credul). N-am idee dacă există statistici oficiale pe această temă (mi se par cam imposibil de făcut).
      Cu privire la 'dizolvare':
      Nu ajută la nimic să-mi spuneți că 'criterii' și că nimeni nu o face (ei bine, toți greșesc!) sau că nu ar fi moral. Oricît mi-ați fi de simpatic, cuvîntul dvs nu-mi este de ajuns.
      • Like 1
    • @ Baciu
      Depinde de ce pleci. Daca o faci pt bani, te vei intoarce 100% in Romania. Daca ti-ai dat foc la pasaport odata ce ai emigrat, lucrurile sunt mai clare. Din ce am observat eu, majoritatea romanilor care nu s-au mai intors niciodata au fost din "editia" 1998-2004 chiar si mai devreme. Cred ca depinde de la om la om, eu sunt plecat de 3 ani si n-am nici cel mai mic plan sa iau vreo cetatenie sau sa nu ma intorc acasa. Poate e si o chestie subiectiva, traiesc intr-un desert, daca vad un munte, roua si cativa copaci o iau pe aratura, dar mai presus de asta, simt ca am fugit dintr-o casa unde niste teroristi au luat ostatici locatarii. nu ca am emigrat.
      • Like 1
    • @ Bogdan
      Stiti ce am cumparat din primul CAR? O pereche de pantofi. Atat am putut imprumuta, atat mi-am putut permite atunci.
      Asa ca am ales "patria untului" (Tutea).
      • Like 1
    • @ Radu Andrei Malica
      Editia despre care vorbiti nu se mai intoarce pentru ca, foarte probabil, copiii lor s-au nascut si au crescut in alte tari decat Romania. Au prins radacini acolo. In cazul meu cel putin de aia nu vreau/pot sa ma mai intorc deocamdata.
      • Like 1
    • @ Bogdan Misaila
      Aici aveti dreptate, daca deja copiii sunt la scoala, trebuie lasati sa termine scoala in sistemul de acolo, pentru ca tranzitia la sistemul romanesc, daca de mici au invatat altfel, este catastrofala.
      • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult