Emil Hurezeanu

Regele Mihai a fost contemporan cu două generații de Brătieni, cu Maniu, Regele Ferdinand, Iorga, Goga, Briand, Titulescu, Stresemann, Hitler, Churchill, Stalin, Antonescu și Ceaușescu. Le-a intersectat calea și destinele ca rege-copil, apoi tânăr rege, monarh exilat, izgonit, reîmpământenit, supraviețuindu-le nu doar fizic, ci parcă în ritmul mai profund al unei justiții făcute sieși și țării sale și al recâștigării libertății cetățenilor ei. (Foto: Guliver Getty Images)

Republicanii tiranicizi ai ultimului deceniu au făcut tot posibilul ca regalitatea să fie sinonimă cu o relicvă, iar regele să fie perceput ca o întruchipare a fantomelor shakespeariene, rău prevestitoare pentru uzurpatori și sicofanți, instalați comod în culpele originare ale democrației originale. (Foto: Guliver Getty Images)

Vă fac părtașii unor experiențe paradoxale și binevenite. Un revoluționar critic cu mijlocul imperfect al revoluției antidictatoriale eșuate și un poet renăscut în protestul legitim împotriva guvernului liber ales.

E prima oară când am „sărbătorit“ 1 Decembrie în afara României, dar, prin noua ocupație, în numele ei.

Vestul cere nuanțare, estul strigă, dându-si seama că nu e o glumă. Îți vine să nu știi ce să crezi sau să pleci, „out of here”. Dar unde? (FOTO: Guliver Getty Images)

Acum, la Paris sau la Berlin, la Londra și la Moscova, se schimbă percepția, se întăresc mijloacele de apărare și supraveghere. (Foto Guliver Getty Images)