Jurnal pe apucate

În 16 noiembrie, o supraviețuitoare a atacului de la Bataclan povestește unui ziarist american:

„La început am crezut că este o glumă a formației rock Eagles of Death Metal. Băieții ne fac o farsă. Dar apoi, împușcăturile n-au mai contenit, n-au mai contenit, n-au mai contenit.

Apoi am văzut oameni plângând și membrii formației au părăsit scena. N-au mai revenit. Apoi, am auzit oameni strigând. Și doar atunci mi-am spus: «OK. We have to go out of here»”.

E aici o descriere în epură, foarte elocventă, a efectului imediat al catastrofei. Mai întâi ți se pare o glumă, apoi, nu crezi, apoi cineva plânge, altcineva strigă, titularii părăsesc scena. Nu-ți mai rămâne decât să te cari. Unde?

În aceeași primă zi de bilanț, un preot rus, un fel de Rasputin revizuit parodic de conflictul civilizațiilor, Vsevolod Chaplin, înalt oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse, face următoarea declarație publică:

„Ceea ce s-a întâmplat nu poate fi doar o ocazie de doliu, ci un prilej de a ne întreba: poate Europa să trăiască așa în continuare? Secolul toleranței, al pluralismului, al viziunilor indiferente despre lume și al renunțării la adevăr s-a încheiat. E timpul să ne întoarcem la vechea morală. Gata cu campania de toleranță isterică”.

Vestul cere nuanțare, estul strigă, dându-si seama că nu e o glumă. Îți vine să nu știi ce să crezi sau să pleci, „out of here”. Dar unde?

Câteva zile mai târziu, ceea ce părea absența dialogului Occident-Rusia, plecând de la încălcarea principiilor păcii și războiului de către Metropola lui Vsevolod Chaplin, se transformă în posibilitatea noului dialog. Din paria, dl Putin redevine powerbroker sau, după caz, Realpolitikverbundeter.

Vestul cere nuanțare, estul strigă, dându-și seama că nu e o glumă. Îți vine să nu știi ce să crezi sau să pleci, „out of here”. Dar unde?

Din nou, nițel mai târziu, în Financial Times, ziarul roz, adică nici alb, nici roșu, face o adâncită analiză a dilemelor occidentale: ne împăcăm iar cu rușii, după câte toate, doar-doar punem ISIS cu botul pe labe? Unii spun da, alții, nici vorbă.

O caricatură nostimă, doar la prima vedere, însoțește articolul celebrului Gideon Rachman. Putin conduce un avion de vânătoare , poate Suhoi, pe care scrie „That’s for Paris”, în rusește. E în costum și are degetul mare ridicat, privind în direcția unui avion paralel. Un F-16 sau chiar F-35, avându-l la bord pe dl Obama. Tot în costum, la fel, cu degetul mare răspunzând omologului. Din două, una. Par să-și confirme înțelegerea, sugestia fiind: bombardăm împreună până trecem puntea? Sau: rămâne cum am stabilit!

E un semn de confirmare a imposibilității dialogului, sau unul care cere aprofundarea lui pentru evitarea efectelor colaterale ale catastrofei?

Bun. O caricatură între altele, ai putea spune, fără legătură cu realitatea. Dar dacă ești ceva mai atent, poți citi pe avionul condus de dl Obama inscripția: „Ejection Seat, Danger”. Scaunul e ejectabil, pericol. Pe avionul lui Putin, nimic. O altă sugestie: să fie mai vulnerabil dl Obama ieșind la vânătoarea comună decât dl Putin? Primul mai are un an. Al doilea, nu.

Răspunsul la întrebare a venit chiar în momentul scrierii acestor rânduri, oricum întârziate, dar și premature, în ocurență. Un avion de vânătoare Suhoi a fost doborât de un avion F-16, la granița cu Siria. E un semn de confirmare a imposibilității dialogului, sau unul care cere aprofundarea lui pentru evitarea efectelor colaterale ale catastrofei?

Prietenul Luca Niculescu, un foarte bun jurnalist, deținătorul unei rubrici numite „Imparțial”, la Digi 24, prezentându-mi cartea la Târg, deunăzi, spunea: ai uneori impresia că E.H. își ascunde opinia în eschivă sofisticată. Mă rog, el spunea sofisticărie.

Mă grăbesc să confirm diagnosticul, iarăși, recurgând la fapte citite aleatoriu.

Din China, un corespondent de presă ironic își începe articolul: „prea multe avorturi, prea puțin sex și mult prea limitată sperma; până și China nu poate să declanșeze un baby boom în absența drepturilor fundamentale ale omului”.

Pentru că vreau să dovedesc că nu mă prevalez de dificultățile paradoxale ale celei mai populate țări din lume în deficit major de spermă, în sfârșit, ultima intrare din Jurnal:

Producătorii Viagra și Botox fuzionează. Viagra, un echivalent pentru creștere, cumpără cu 160 de miliarde de dolari Botoxul, un sinonim pentru descreștere. Primul îți dă ce ți-a luat vârsta, al doilea îți ia ce ți-a dat vârsta. Vigoare fără riduri. Politică natalistă fără spermă. Război fără declarații. Scenă fără rock. Popă isterizat de toleranță.

Să nu devii sofisticat și evaziv? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp