Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De doi ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu! La doi ani de Republica, îți mulțumim că ne ești alături!

Regele Mihai suntem noi

Regele Mihai alături de mama sa

Octombrie 2011

Avem în acest personaj întruchiparea unei anumite rezistențe românești, în cumpăna vremii, croită însă pe plasticitate, și nu pe faimoasa Nibelungentreue (fidelitatea teutonă). Regele acesta este întruchiparea „soluției românești”, de adaptare și de transformare a „trădării”, înțeleasă ca abandonare de ultimă oră a unui curs în favoarea altuia, pentru supraviețuirea statală și națională. Aceasta este rațiunea care, atunci când vine vorba de destinul popoarelor, transformă „trădarea” din renunțare la un imperativ moral într-o categorie logică. 

Nonagenarul Mihai este din nou acasă, nu pe tronul țării, ci pe unul al istoriei trăite și asumate, redevenind un simbol al unității și durabilității statului, rând pe rând venerat, temut, respins. În ultimul timp, capii republicii îl repudiază și-l boicotează la aniversări. Dar, ce ciudat! În felul acesta, adversarii de stânga și vădit antimonarhici de altădată, adică o parte a opoziției politice din prezent, au devenit ei înșiși promonarhici entuziaști. Regii vindecă și reconciliază, fie și din poziția imposibilă de „ex-regi”. Inamicii lui de-acum sunt cel puțin la fel de sinceri ca noii proregaliști convertiți. O impecabilă ironie a istoriei i-a făcut să sărbătorească la 25 octombrie Ziua Armatei, la Carei. Dar dnii Băsescu, Boc, Oprea & comp., asemenea dlui Jourdain (1), scriu, fără să știe, proză (monarhică) în timp ce se-nchină armatei republicane. 

Au uitat sau n-au știut niciodată că Ziua Armatei Române este aceeași cu Ziua Regelui, și nu dintr-o coincidență. Comandanții militari din toamna anului 1944 au luat hotărârea să elibereze ultima brazdă de pământ românesc, la Carei, la 25 octombrie 1944, în cinstea aniversării Regelui Mihai, șeful suprem al oștirii, căruia i s-a datorat schimbarea frontului la 23 august 1944 și, deci, posibilitatea „eliberării României de sub jugul fascist”. 

Pe dl Băsescu îl putem înțelege. Din poziția lui, are dreptul la o opinie personală, chiar greșită, față de rege. Dar alinierea fără frisoane a celorlalți lideri PDL cu răspunderi în stat sub flamura patriarhului, având ca azimut retragerea din istorie, e realmente penibilă. Cazul l-ar fi fascinat pe filosoful și sociologul german Kantorowich care, cu decenii în urmă, în cartea sa despre arhetipurile regalității, recunoștea în suveranul încoronat sau detronat, viu sau mort, genericul peren al statului, deasupra persoanei sale și a întâmplărilor tuturor.

Regele Mihai a fost contemporan cu două generații de Brătieni, cu Maniu, Regele Ferdinand, Iorga, Goga, Briand (2), Titulescu, Stresemann (3), Hitler, Churchill, Stalin, Antonescu și Ceaușescu. Le-a intersectat calea și destinele ca rege-copil, apoi tânăr rege, monarh exilat, izgonit, reîmpământenit, supraviețuindu-le nu doar fizic, ci parcă în ritmul mai profund al unei justiții făcute sieși și țării sale și al recâștigării libertății cetățenilor ei.

Biografia politică și publică a ultimului ilustru personaj european al secolului trecut are părți înălțătoare și tragice. Tânărul de 26 de ani a avut în 1944 o contribuție determinantă la prevenirea transformării României într-o republică sovietică socialistă și la conservarea integrității statului.

Întoarcerea armelor împotriva Germaniei și arestarea lui Antonescu n-au fost, din acest motiv, un act de trădare, ci unul de salvare a ceea ce era mai important, din perspectivă istorică. Prezența sa pe tron între 1944 și 1947 a ținut apoi pe loc tăvălugul comunismului, dând românilor, chiar și pentru puțină vreme, speranța unui reînceput în Europa democrațiilor.

Sovietizarea țării era oricum ireversibilă, indiferent de atitudinea românilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cazul Poloniei, cucerită și de germani, și de sovietici, în ciuda rezistenței eroice este convingător, chiar dacă se poate medita asupra curajului disperat al polonezilor în secole de neșansă istorică – asta, ca premisă a succesului ei occidental de astăzi.

După 1947, Regele Mihai va reuși să rămână, pentru diaspora românească și pentru mulți români din țară, un păstrător al continuității spiritului național democratic pro-occidental, oricât de neîmplinit ar fi rămas de fapt acesta, prin voința zeilor și nevolnicia oamenilor, cum se spune în eposurile Antichității.

Simplitatea, demnitatea sa naturală, o iubire caldă și nestinsă pentru România, au fost mereu trăsăturile acestui personaj istoric. Așa cum s-a observat, el are mai multe în comun cu un țăran din Câmpia Dunării decât cu verii săi din celelalte monarhii europene.

Revenirile sale în țară, atât de greu de înfăptuit din cauza regimului postdecembrist, au făcut parte din același destin, în care acțiunea personală benefică a fost mereu întreruptă sau amânată tragic de loviturile de destin abătute asupra României.

A existat mereu un început de speranță – în 1926, în 1944, în 1989 – , pentru ca apoi să urmeze, într-o măsură mai mare sau mai mică, reversul tulburat și vitreg.

Mihai I de România este, astfel, singurul rege postmodern al Europei. E rege, dar a fost, ca durată, suveran de zece ori mai puțin decât cetățean obișnuit; i se spune Majestate, chiar de către foștii tovarăși comuniști; cinează cu capii republicii, ca oaspete de stat în palatele naționalizate ale bunicilor săi; locuiește în edificiul în care și-a semnat propria abdicare și unde mobilierul din birou este de pe vremea sa, dormitorul fiind darul făcut de Suharto (4) lui Gheorghiu-Dej; e „os” princiar german înrudit cu țarii Rusiei și regii Angliei, dar nu se numește decât „de România”; și apare la televiziunea franceză conducându-și singur automobilul pe străzile sistematizării ceaușiste, pe muzică de Ionel Fernic și Cristian Vasile.

Un destin al neîmplinirilor succesive, care adunate au însemnat mult pentru România, așa cum este ea astăzi – o țară perpetuu întârziată și grăbită pe calea cea bună, pândită de duhuri rele, o țară cu atâtea probleme, dar și atâtea șanse de renaștere.

Prezența acestui rege printre noi, deși ajuns la vârsta profeților, este un prilej de reflecție senină și recunoscătoare.

1. „Burghezul gentilom”, de Molière

2. Aristide Briand (1862-1932), om de stat francez, de mai multe ori premier al Franței; laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1926.

3. Gustav Stresemann (1878-1929), om politic german, cancelar în 1923 și apoi ministru de externe.

4. Lider militar și politic care a impus în Indonezia un regim dictatorial; a fost al doilea președinte al Indoneziei, conducându-și țara în perioada 1967-1998.

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Acum vreo 20 de ani, iliescu a pus miliția să-l fugărească pe rege pe autostradă și să-l expulzeze pentru a 2-a oară.
    Nu am văzut nici un comunist-psd-ist de-al lui nea' nelu să se revolte.
    Acum, câteva mii de psd-iști cică se strâng la Craiova (convocați de manda și volguța) să aducă un omagiu regelui.
    (Adică un călău aduce omagii victimei căreia i-a tăiat capul?!)
    Dacă nici ăsta nu este un exemplu de mârlănie comunistă, ipocrizie stalinistă și nesimțire grotească, atunci ce este?!
    PS: dar pentru că aduce voturi și dă bine la popor (de fapt la proști, pentru că cine știe ce a făcut partidul lui iliescu se îngrețoșează), marii lideri psd-iști vor depune coroane de flori și se vor afișa pe lângă sicriu; bineînțeles, ei mirosind a fripturi și cârnați (chiar dacă suntem în post), înțoliți în haine de firmă și duhnind a parfumuri fine (luate cu bani necinstiți).
    • Like 0
  • Noii arendasi ai tarii auto-propulsati la conducere au facut toate smecheriile posibile pentru a scapa de repunerea tarii in legalitate, de a reinnoda monarhia constitutionala suprimata ilegal si imoral: au inceput prin apelul la propaganda comunista despre 'asupritoarea, imorala si profitoarea' casa regala, au continuat cu interzicerea intrarii in tara a regelui sau primirea pe timp limitat, si in final au repus in proprietate casa regala cu o parte din ceea ce ii revenea de drept. Si ca sa intelegem ce este cu proprietatile casei regale trebuie sa spun ca, prin administrarea acelor proprietati, casa regala isi asigura fondurile necesare functionarii. In comparatie, presedintia nu trebuie sa administreze decat fondurile primite de la buget, care la fiecare rectificare bugetara sunt marite.
    Acum noii arendasi se pregatesc sa dea ultima lovitura casei regale prin acordarea, de la bugetul de stat, a unei sume care se constitue ca plata a serviciilor prestate de catre casa regala in folosul Romaniei, transformand casa regala intr-un prestator de servicii.
    Un partid care sa readuca pacea, demnitatea si legalitatea in societatea noastra va fi acel partid care va avea ca program politic pregatirea temeinica si organizarea referendumului privind forma de guvernamant si modificarea Constitutiei, altfel ne vom pierde fiinta nationala si statalitatea.
    • Like 2
  • Camelia check icon
    Ar trebui sa invatam sa ne apreciem valorile cat sunt inca in viata si sa le folosim sa reinviem natiunea romana. Desi nu a fost roman Regele Mihai I ne-a dat o lectie despre devotament, patriotism si demnitate. Aprecierile noastre sunt tarzii si fara efect pentru cei plecati. Cred ca e timpul sa nu mai soptim de dupa cortina si sa ne afisam oamenii valorosi, sa-i sustinem cat inca nu e prea tarziu pentru neamul acesta.
    • Like 0
  • Cate laude la adresa acelui penibil tradator. Mihai nu este rege ca doar a abdicat.
    Nu a luptat, nu a incercat sa ajute cu ceva, nu a facut nimic pentru Romania. Si a mai si avut tupeul sa ceara castele si mosii de la generatia actuala.
    • Like 1
    • @ Liviu Dazdrasmygda Lagshmivara
      Ioan check icon
      Va inversunati pe cine nu trebuie. Istoria ajunge la noi, fara sa-i stim veridicitatea. Reala e doar cea traita. Daca in spusele d-stra aveti in vedere casa regala, sunt de acord cu indignarea -ma refer la casa regala contemporana noua!
      • Like 0
  • Care noi ? Ca si aia din parlament isi zic "noi poporul" si ii doare in basca de romani si Romania si mai nou de UE, Nato si democratie si de responsabilitatea de a avea grija de o tara si 19 milioane de romani.
    • Like 0
    • @ Ovidiu Gura
      Eu ma regasesc prin acest Noi, in cei care am fost fugariti de militie la Sala Dalles ca sa fim impuscati pentru ca am indraznit sa strigam ca vrem Libertatea de a vorbi cu Europa Libera pe net de pe tableta. Noi cei care am strigat in 1992 Hristos a Inviat alaturi de Regele Mihai I al Romaniei Mari, Noi care am fost batuti de mineri cand mergeam la examen pentru ca am strigat liber Mai bine Mort decat Comunist, Noi care am fost batuti cu rigla in fata clasei pt ca am aruncat cu cuburile de lem in tovarsu', Noi care strigam de un an #rezist in fata masinilor de deputat psd, ceapist cu bmw care vrea sa ne calce, noi care credem in Hristos si vrem o Romanie renascuta in libertatea adevarata fara ceapisti, criminali de copii si hoti -
      pentru copiii nostri, noi care ii batem pe nemti acasa la ei acasa de ii ascultam cu urechea, si care strangem din dinti cu gandul acasa. Noi suntem Romania Adevarata care vom trimite ceapistii cu bmw la sapa, unde le e locul. Fara tigani, hoti, puscariasi si ceapisti la butoane. Noi cei care ne iubim tara ca pe ochii din cap si plangem de fericire cand strainii vin sa se inchine la manastirile noastre pe care ei nu le vor avea niciodata trimisi de faptele si credinta noastra in Dumnezeu ! Noi care murim pe baricade sau in transee ! Noi nu vom muri niciodata ! Daca Hristos vine in Romania ceapistii astia il baga la balamunc, care nu cumva sa nu mai poata fura, ca de, poate le ia voturile ! Sti ce e ala un ceapist ?
      • Like 0
    • @ Deaconescu George
      Anon check icon
      Imi place ca vorbiti de libertate si sariti bucuros in bratele indoctrinarii religioase. Cultul personalitatii e prezent bine-mersi in Romania. Fara un tatuc mesianic nu putem, fie ca e persoana reala fie ca e un prieten imaginar. Degeaba vorbim de libertate cand noi nu stim ce-i aia initiativa, cand noi asteptam instructiuni de la tatuc in loc sa ne luam viata in maini. Se pare ca incepem in sfarsit sa invatam dar inceeeet.
      • Like 0
    • @ Deaconescu George
      Ce comod, esti o victima a sistemului fiindca ai scandat 3 cuvinte in piata. Nu cel care munceste 8 ore pe zi si plateste taxe, ci tu ala cu gura mare esti patriotul si eroul. Mai pune mana la munca si nu te mai amagi ca ai fi vre-un erau. Mihai a incetat a fi rege cand a abdicat, apoi a venit si a cerut si primit castele si mosii. E un pupincurist al istoriei, un gretos care a tradat fara remuscari.
      • Like 0
  • Ce mult imi doresc sa scriu in asa maniera un articol...mult de tot.
    De aceea voi fi un vesnic cititor cu comentarii mai mult nereusite decat reusite.
    Asta trebuie sa inteleaga ceapistii ! Romania trebuie returnata valorilor adevarate. Si eu as vrea sa scriu astfel, dar pot ? Niciodata. Asa ca ma resemnez cu bucuria ca am posibilitatea de a publica un comentariu nereusit, intorcandu-ma la ale mele dupa cunostinte si posibilitati. Vina e a mea, pentru ca faceam echipe pe maidan in loc sa ma duc la scoala. Never a failure, always a lesson ! Am luat aminte, Maestre ! Ma inclin !
    • Like 0
    • @ Deaconescu George
      Mihai e un tradator care nu a dat doi scuipati pe Romania. Mai mult, a venit cu tupeu sa ceara castele si mosii.
      • Like 0
    • @ Liviu Dazdrasmygda Lagshmivara
      Gion check icon
      Don Dragnea cam cati scuipati da pe Romania? Don Dragnea nu avut mosii dar si-a luat ca tu si altii faceti spume la gura ca Regele a facut sau nu a facut in timp ce stati capra si va "miluieste" porcarul de Teleorman.
      Daca Regele e tradator atunci idolul tau Iliescu ce este?
      • Like 1
    • @ Gion
      Fiindca exista un alt rau mai mare, acest rau mai mic devine bine si nu trebuie judecat. Asta e gandirea ta.
      • Like 1
    • @
      Gogu check icon
      Ceapistul este managerul unei facilități unde se produceau soia, matzele, penele și ghearele din care se făcea parizerul pe vremuri, înainte sa apară versiunea moderna făcută din rumegus, lipici, plastic și hârtie igienica.
      Ca și mulți dintre managerii actuali erau niște băieți luați de la coada vacii, puși sa învețe pe de rost trei concepte care-i depășeau și apoi făcuți șefi peste alți hamsteri care munceau, nu gândeau. De la ceapeu a fost moștenită și moda raportărilor și statisticilor anuale în corporație care coincideau cu ciclurile agricole din ceapeu.
      • Like 1


Îți recomandăm

Alexandra Boberly

Este prima dată în ultimii ani când președintele Academiei Europene de Film încearcă să semnaleze pasarea ștafetei - fie și numai declarativ momentan - tinerei generații. Și când spunem tineri nu mă gândesc la cineaști sub 30 de ani, ci la un spectru mai larg între 20 și 50 de ani. (În imagine: Alexandra Borbely//Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult