Iuliana Moisa

De-a lungul vieții am învățat să îmi ignor intuiția, ba chiar să o combat și să o sufoc. Am “învățat” că judecata mea este greșită și nu ar trebui să am încredere în ea pentru a fi pe plac celorlalți. Am “învățat” că validarea celor din jur este mai importantă decât ceea ce cred eu despre mine sau aș vrea să fac eu cu viața mea.. Foto - Eugenio Marongiu/ ImageSource/ Profimedia

Asumarea responsabilității este esențială într-un proces de evoluție personală, însă este foarte important să o diferențiem de vinovăție. Vinovăția nu face decât să ne afunde în același discurs repetitiv, care nu ne ajută să creștem. Foto Profimedia

Când vreau să încep să fac ceva nou, mai ales când e din afara zonei mele de confort, mă gândesc mult la eșec. Inconștient, în mintea mea spun că o fac ca să fiu pregătită, mă gândesc la toate cazurile pentru a fi acoperită. De fapt de curând mi-am dat seama că nu de asta o fac. O fac pentru că eu cred de la început că voi eșua.

Acest “dușman” este bun “prieten” cu bulimia și anorexia. În funcție de starea mea emoțională, într-un moment al zilei, una din cele 2 activități, mă va învălui. (Foto: Profimedia Images)

Dacă încercăm să fim o formă care nu ne aparține, dar am fost învățați că trebuie să stăm în eal? Nu vorbesc aici de forma societății, în care trebuie să respectăm legi și reguli pentru a ne integra. Vorbesc despre forma personală, acolo unde nu trebuie să ne încadrăm într-o anumită greutate, formă a feței, comportament, gusturi muzicale, stil de viață, etc. (Foto: Pavel Losevsky / Panthermedia / Profimedia)

Fac de 2 ani terapie. (Foto: Profimedia Images)