Ce îi diferențiază pe oamenii care reușesc de cei care nu reușesc

Foto Pavel Losevsky / Panthermedia / Profimedia

Și dacă n-am încăpea într-o formă? Dacă forma în care credem că trebuie să încăpem nu este forma pe care ne-o dorim, nu este forma noastră?

Dacă încercăm să fim o formă care nu ne aparține, dar am fost învățați că trebuie să stăm în ea? Nu vorbesc aici de forma societății, în care trebuie să respectăm legi și reguli pentru a ne integra. Vorbesc despre forma personală, acolo unde nu trebuie să ne încadrăm într-o anumită greutate, formă a feței, comportament, gusturi muzicale, stil de viață etc.

Atunci când facem ceva, dar nu iese așa cum vrem, considerăm că am făcut ceva greșit, deși nu există o rețetă. În ciuda faptului că am făcut tot ceea ce am considerat mai bine, cu cele mai bune intenții, tot nu a ieșit cum ne așteptam noi. Acest tip de gândire îl putem întâlni în orice situație, atunci când oamenii din jurul nostru nu au reacționat așa cum am vrut noi, sau nu am luat interviul pe care credeam că ni-l dorim, sau părinții noștri cu deciziile noastre, sau persoana cu care voiam să ieșim ne-a refuzat. Primul lucru pe care îl gândim este ce proastă/ prost am fost. Dar dacă a fost extraordinar că am încercat și faptul că nu a ieșit, era una dintre posibilități și noi am fi acceptat-o și atât? Aceste etichete și stereotipuri nu ne aparțin, sunt condiționări, sunt ceea ce am fost învățați să gândim despre noi. Faptul că am încercat să facem ceva, nu ne face proști, ci ne face chiar curajoși. Este în regulă să analizăm o situație, să învățăm din ea, însă să ne punem etichete, care ne definesc definitiv și irevocabil nu este sănătos. Dacă ne-am purtat prostește într-o anumită situație, asta nu ne face ignoranți pentru vecie, ci doar temporar și nici măcar atunci nu cred că ar trebui să gândim că am greșit pentru totdeauna. Aceste tipare mentale în care intrăm de fiecare dată, pot fi schimbate de către noi.

Dacă am fi mai toleranți cu noi și mai înțelegători și ne-am gândi că a meritat să încerc, decât să n-o fi făcut deloc? Cred că diferența dintre oamenii de succes și oamenii care nu reușesc în ceea ce-și doresc este fix asta, încercarea. Oamenii își pot schimba forma, modul de a gândi și de a acționa. Am încercat să facem ceva, nu ne-a reușit și atunci încetăm să mai încercăm. Dar dacă am încerca din nou, în situații diferite sau în aceeași situație printr-o modalitate diferită? Dacă atunci când nu ne iese ceva, în loc să spunem, “ce stupid a fost să încerc”, am spune, “voi mai încerca și data viitoare”? S-ar putea să iasă sau nu, dar măcar am încercat. Mecanismele noastre de apărare ne spun, “ai încercat o dată, n-ai reușit, deci e clar că nu poți”. Dar de fapt nu avem de unde să știm că nu putem pe termen nelimitat, putem învăța din experiențele anterioare și data viitoare putem schimba modalitatea de abordare, mediul, oamenii sau orice este nevoie și în următoarea încercare vom avea un lucru suplimentar, experiența.

Încearcă, dacă nu iese, încearcă din nou.

Nu ne putem încadra cu toții în același tipar, avem un trecut diferit, experiențe diferite, însă ceea ce este sigur, este că încercarea ne diferențiază de oamenii care reușesc și cei care nu reușesc. Ne putem schimba forma, așa cum ne dorim noi.

Încearcă, care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Este posibil să nu iasă așa cum vrei tu, dar erai deja pregătit pentru asta, nu?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp