Lucian Maier

Pretinsul echilibru pe care îl caută Mungiu – personajele să nu fie nici rele, nici bune, că așa sunt umane – este parte dintr-un artificiu conformist: îmbrăcat în straie estetice care trimit la Marea Artă, cu personaje care modulează idei diverse despre complexitatea naturii umane (trimite la ele mai degrabă decât le reprezintă), filmul conduce spectatorul cu siguranță spre un final în care binele învinge.

La nivel programatic și ca atmosferă rustic-montană, Gărâna rămâne un eveniment neafiliat marilor formule comerciale, neostentativ. Nils Petter Molvaer /. Foto Madalina Maier

E prima dată când România are un președinte educat în spirit occidental, un exemplu în ceea ce privește formarea profesională. foto: Andreea Alexandru / AP / Profimedia

Tentativa eșuată de asasinat asupra lui Donald Trump deschide ușile unui nou mandat la Casa Albă. Foto: Takayuki Fuchigami/ AP/ Profimedia

Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată naționala României jucând cu așa determinare. În anii lui Hagi sr. era mult talent, era un soi de lejeritate a jocului ce izvora, poate, din confortul pe care trebuie să îl fi simțit jucătorii fiindcă știau că pe teren e un tip, cel tocmai numit, care putea lumina jocul. Trebuie să ofere siguranță ideea că, dacă nu ai o direcție clară pentru minge, o pasezi lui Hagi și el cu siguranță știe. Dar confortul aceasta deschide și o capcană. Foto: Inquam Photos/ Stefan Constantin

Păstrând proporțiile succesului, situația lui Babasha este similară cu a muzicianului de culoare celebru în muzica pop sau rap - Beyonce sau Rihanna, ca să numim două persoane cu care Coldplay a colaborat pentru o piesă, sau Snoop Dog, care nu sînt, astăzi, reprezentativi pentru marginalizarea pe care o suferă în continuare minoritatea din care provin. Foto: captura video / Facebook Mihai Roman