Pumnul lui Trump

Foto: Takayuki Fuchigami/ AP/ Profimedia

Tentativa eșuată de asasinat asupra lui Donald Trump deschide ușile unui nou mandat la Casa Albă. Omul violent este acum omul care a înfruntat violența supremă, moartea, este cu atât mai providențial, mai apărat de Divinitate, cu o misiune care devine în sfârșit istorică. Istoria e scrisă de cei care înving, iar pumnul ridicat în aer de Donald Trump, în timp ce susținătorii săi strigau „USA, USA”, este pumnul care poate scrie istoria secolului XXI.

Cea mai puternică imagine a acestor ani nu va fi din Ucraina. Oricâți copii mor acolo, oricate femei, oricâți bărbați își pierd viețile cu demnitatea de a-și fi apărat țara și libertatea și oricât de nedrept e acest lucru pentru era lumii libere, cea mai puternică imagine nu e de acolo. Nici din Palestina, nici din alte locuri în care viețile sunt curmate fără posibilitatea de a fi auzite. Imaginea care face istoria este cea în care Trump are pumnul ridicat în aer ca îndemn la luptă și victorie, cu cerul albastru drept fond și steagul Statelor Unite, între el și cer, în dreapta imaginii, în timp ce agenții de securitate îl străjuiesc și îl coboară de pe podiumul de campanie unde a trecut printr-o tentativă eșuată de asasinat. Imaginea îi aparține lui Evan Vucci de la Associated Press.

Pentru un om al spectacolului, miliardar, om de succes, visul american în persoană, pentru o ființă-fiară care emană voință de putere prin toți porii, este momentul de grație al carierei sale. A avut norocul să rămână în viață, a cerut să își ia pantofii și a pășit în eternitate. Trump, cu urme de sânge pe față, cu pumnul în aer, strigă „Fight! Fight!”. Ca imagine simbolică, „Fight!” este „Rosebud-ul” acestei ere. Citizen Kane intra în eternitatea reală (în filmul lui Orson Welles), într-o secvență monumentală în care imaginea sa e multiplicată infinit în oglinzile palatului său, citizen Trump intră în eternitatea prezentului în miliardele de momente în care mințile cetățenilor absorb imaginile puterii sale de reacție. (Și, normal, pumnul nu putea fi ridicat în aer fără pantofi, ar fi fost un gest cu o umbră de ridicol; desculț, cu pumnul în aer sub steagul Statelor Unite: un om aruncat la pământ într-un gest firesc de apărare, pierdut în degringolada momentului, în neputința momentană a serviciilor de securitate, vrea să arate ne-speriat... dar e desculț, e speriat.)

Trump a readus fast-food-ul în școlile americane după ce Michelle Obama a depus eforturi să aducă pe mesele elevilor în școli exclusiv mîncare gătită. A apărat dreptul americanilor de a avea arme. Sexist, negaționist – de la încălzirea globală (retragerea SUA din acordul semnat la Paris în 2015) la pandemia recentă sau la pericolul nuclear (retragerea SUA din „Iran deal”), promotor al falsității în retorică, creștin non-smerit cu priză în întregul fundamentalism creștin, Donald Trump își construiește imaginea pe o filieră mesianică. „Let’s Make America Great Again”, „Take America Back” – sînt sloganurile cu care el trasează o punte istorică între mandate (între mandat și candidatură): rescrie contextul progresist al ideii „Take ... Back”, rescrie propria istorie de autor moral al atacului asupra Capitoliului Statelor Unite în timpului mitingului „Save America” sau de condamnat pentru infracțiuni economice (o America „great” nu ar accepta o așa înfierare a omului său exemplar). Dacă punem în relație Zidul ridicat la granița cu Mexic și poziția Rusiei imediat după atentat – o replică în care americanii sunt arătați cu degetul că ajută Ucraina în timp ce nu sînt capabili să își apere oamenii importanți – putem avea o imagine a secolului XXI scris de pumnul lui Trump cu ajutorul celor pe care, nu demult, prin prisma dictatorului suprem, îi admira.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp