Nu m-am gândit, când puștiul meu de 5 ani îmi spunea: „Uite, tata, un avion!", că de fapt era un zbor care îmi aparține. E al tău, al nostru, al tuturor proștilor care cotizăm
Nu m-am gândit, când puștiul meu de 5 ani îmi spunea "Uite, tata, un avion!", că de fapt era un zbor care îmi aparține. E al tău, al nostru, al tuturor proștilor care cotizăm la taxe cu mailul doldora de facturi și somații care vin după prima secundă de întârziere. Ulii dau iama, iar pasagerii de lux petrec cu cei care ne buzunăresc. Foto: Wayne Jackson/ Alamy/ Profimedia
Citește mai mult