sursa foto: Profimedia
Moartea lui Mircea Lucescu readuce în prim-plan o temă familiară: ideea că noi, românii, nu ne prețuim suficient valorile, în timp ce străinii știu să o facă. Este o narațiune care apare aproape reflex, de fiecare dată când pierdem o personalitate marcantă.
În realitate, lucrurile sunt mai nuanțate. Mircea Lucescu nu a plecat din fotbalul românesc pentru că nu era apreciat, ci pentru că depășise nivelul la care ajunsese acest sistem.
Fotbalul nostru a evoluat din structurile comuniste și din sinecurile formate în acea perioadă, spre un sistem în care influența patronilor, precum Gigi Becali, a devenit dominantă. Discursul public este dictat de apariții televizate și reacții de moment ale patronilor sau chiar ale primarilor. Jurnaliști de prim rang, care îl sună pe Gigi Becali imediat după fluierul final și discută cu el, la cald, idei tactice, au curajul să scrie azi despre moartea lui Mircea Lucescu. E clar că într-un astfel de context, un antrenor de talia lui Il Luce nu avea ce să caute.
România de azi, cu lacunele culturii democratice peste care s-au suprapus rețelele sociale, contribuie din plin la un mediu în care lipsa de responsabilitate devine normă. Tot acest malaxor filtrează și amplifică bădărănia și lipsa de valoare, care ajung să iasă la suprafață și să domine spațiul public, ajungând vizibile și impunându-se tot mai des în discursul public.
Fotbalul românesc a fost prea mic pentru Lucescu, însă nici străinătatea nu a fost pentru el o continuă poveste de iubire, ci mai degrabă un drum presărat cu îndoieli, presiune și validare venită târziu.
La fel ca orice mare antrenor, a fost și contestat în presa de dincolo. În Turcia, criticile au fost dure, mai ales după ratarea calificării la Campionatul Mondial din 2018. Așadar, faptul că Lucescu a rămas fidel principiilor sale, mizând constant pe tineri, i-a fost „fatal”, inclusiv în străinătate.
Astăzi, mulți dintre jucătorii promovați de Mircea Lucescu evoluează la cluburi de top, motiv pentru care este venerat și plâns de mulți dintre marii fotbaliști pe care i-a crescut.
A trebuit să vină apusul care să așeze lucrurile și în ochii noștri, și ai celor de dincolo care l-au omagiat pe toate arenele lumii. Foarte rar, în istoria acestui sport, se întâmplă ca imnul Champions League să fie eclipsat.
România a știut dintotdeauna, prea bine, cine este Mircea Lucescu, însă nu avut niciodată resursele și contextul necesar pentru a-i oferi un proiect măreț, pe măsura valorii sale. Și la cum merg lucrurile, nici nu va învață ceva din munca acestui fabulos antrenor.
După ce vor trece funeraliile lui Mircea Lucescu, și nici lacrimile nu vor fi încă uscate, fotbalul românesc își va urma cursul lui firesc, va curge la vale, ca o apă reziduală, și vom auzi din nou același: "Bună seara, domnule Becali, ce părere aveți de faza..."
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.