foto: Sarah Silbiger / Getty images / Profimedia
În fiecare zi, bărbatul, trecut de prima tinerețe și purtând aceeași șapcă roșie, se băga să meșterească sub Doge-ul din fața blocului. De după perdeaua unui balcon închis cu geamuri provenite de la un autobuz dezmembrat, o domnișoară îl privea. Cu cât amiaza se adâncea în seară, cu atât înecatul motorului cu licență rusească era tot mai strident și nervii bătrânului se întindeau la maximum.
Ea mustăcea, el se uita stingher la fereastra cu pricina.
Pe fată o chema Melania, pe bătrânul meșter, Trump. Nu mai știu exact cum, dar la scurt timp au ieșit la un nechezol, la birtul de lângă sifonărie, colț cu alimentara cu rafturile goale. Au vorbit despre Super Bowl și peluzele rezervate celor care efectuează stagiul militar obligatoriu, despre detenta lui Michael Jordan care nu fusese lăsat să joace în străinătate și despre trofeul lui Michael Jackson obținut după participarea la un celebru festival de muzică din Europa de Est: Mamaia. De altfel, bărbatul îmbrăcat cu un costum verzui și lucios care îi dezvăluia formele dolofane a încercat pașii celebri: MoonWalk. Ea a râs, așa că jumătate din drum era deja parcurs.
La puțin timp se plimbau regulat prin Central Park, unde opreau la singura gheretă din parc. Ea servea un suc la dozator, el își lua caramele la vrac.
La defilarea în cinstea Congresului 100 al partidului Comunist American, Trump și Melania au ridicat, unul de lângă celălalt, cartoanele pătrate deasupra capetelor. Aveau desenate pe ele câte un porumbel al păcii. Acolo, sub cupola odelor la adresa unui Tovarăș, cei doi au decis să se căsătorească.
Așa ar fi cucerit-o Trump pe Melania, într-o Americă autocrată, o Americă Great Again pe modelul Rusiei, ori a Coreei de Nord, o Americă a extremei drepte, o Americă fără busola veche a Europei, fără curajul celor care au străbătut Atlanticul și după ce s-au luptat între ei și cu toți băștinașii, timp de secole, de la Revoluția Americană și până la Mișcarea pentru Drepturile Civile, au promis lumii libere, strident, că au grijă.
România atât a putut. Nici nu avea cum să reușească în 35 de ani ce alții au construit în secole și tot ei s-au apucat acum, cu buzunarele pline, să zugrăvească harta. În schimb, iată! Națiunea noastră e în trend, ne putem lăuda că și noi suntem vrednici în a pune umărul la brânciul dat democrației.
În Poiana Brașov, ninge peste crucea omului-torță. În martie se fac 36 de ani de când Liviu Babeș și-a dat acolo foc pe pârtie, condamnând comunismul. Pe TikTok numele lui nu va fi niciodată viral, poate doar după ce AI-ul îi va reconstrui, într-un video, ultima coborâre. Și la acel filmuleț, România educată va comenta, în ton cu o lume fără scăpare, o lume tot mai pregătită să vadă cerul de sub o cușcă: „Un fraier, a murit degeaba! Lol."
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.