Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Când se va califica România la un Campionat Mondial

Romania Campionatul Mondial / sursa foto: Profimedia

sursa foto: Profimedia

România se va califica la un campionat mondial doar dacă se va inventa mașina timpului și ne întoarcem în trecut la o calificare. Altfel vom rămâne acasă, în fața televizorului, până când Răzvan Burleanu va termina cele 284 de mandate și se va plictisi de discursurile sale fără fond.

Călătoria spre '94 va avea un puternic impact emoțional. Jucătorii vor privi pe geam toată bătaia de joc din fotbalul românesc, începând de la nivel de juniorat, unde copiii sunt crescuți după ureche, fără metodă, fără coerență, fără o direcție clară. Incapacitatea crasă a Federației Române de Fotbal de a impune o strategie comună tuturor cluburilor e impardonabilă.

Pe bune, cât de greu să fie să tragi taurul de coarne?

România nu doar că nu dictează jocul, dar iată, azi, nici nu mai reacționează. E o echipă inertă, prinsă între idei vechi și un prezent pe care nu îl înțelege.

Totuși, la Euro cu care tot batem toba, am bătut doar Ucraina, o țară în plin război. Un rezultat care spune mai puțin despre forța noastră și mai mult despre context.

Despre meciul cu Turcia, cu tot respectul, cum poate un bunic, chiar și de calibrul lui Mircea Lucescu, să surprindă într-un fotbal care, în 2026, se joacă cu viteza fulgerului?

Super jucători precum Arda Güler nu apar din noroc. Ei sunt produsul unor investiții uriașe în academii, al unui sistem care funcționează, care crește, care știe ce vrea. La noi, sistemul nu doar că nu produce, dar nici nu mai știe ce ar trebui să producă.

Când a preluat naționala, Lucescu afirma că a venit pentru că jucătorii aveau nevoie să treacă la nivelul următor. Cariera lui se încheie cu această promisiune pe care, probabil, nici el nu a crezut-o pe deplin.

Cariera lui Lucescu se oprește precum o carte uitată pe bancă. O echipă națională fără vlagă, care a jucat ultima șansă cu atitudinea unui funcționar public care așteaptă să treacă timpul și să tragă oblonul la ghișeu. Închis de 7 calificări ratate, nu mai insistați.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Romania noi ei / sursa foto: Inquam Photos

Democrațiile nu se prăbușesc peste noapte. Se erodează lent, prin neîncredere, suspiciune și retragere. În societatea românească, această erodare vine dintr-o ruptură simplă, dar profundă: diferența dintre cum ne vedem pe noi și cum credem că sunt ceilalți. Pe scurt: Noi suntem corecți, Ei sunt problema; Noi suntem buni și Ei sunt de vină.

Citește mai mult

Ceasul obezității

Datele INS din 2022 ne arată că aproape 45% dintre bărbați au circumferință abdominală peste pragul de risc, iar peste 56% dintre femei au circumferință abdominală mai mare de 88 de centimetri- indicatori de adipozitate centrală, grăsime interioară, care sunt corelați direct cu riscul cardiovascular. Dar obezitatea nu începe cu kilogramele în plus. Începe cu lucruri aparent banale: un prânz rapid între două ședințe, o zi întreagă petrecută pe scaun, mâncare ieftină și accesibilă, tot mai puțin timp pentru mișcare. Treptat, aceste obiceiuri devin stil de viață. Iar stilul de viață devine risc pentru sănătate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Am văzut, până la urmă, OBAA, cum a început deja să fie „consacrat” filmul lui Paul Thomas Anderson. Din a doua încercare. La prima am rezistat 40 min. Apoi, mi-am spus că, totuși, a luat 6 premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film, și eu încă mai sunt critic și istoric de film.

Citește mai mult