sursa foto: Profimedia
România se va califica la un campionat mondial doar dacă se va inventa mașina timpului și ne întoarcem în trecut la o calificare. Altfel vom rămâne acasă, în fața televizorului, până când Răzvan Burleanu va termina cele 284 de mandate și se va plictisi de discursurile sale fără fond.
Călătoria spre '94 va avea un puternic impact emoțional. Jucătorii vor privi pe geam toată bătaia de joc din fotbalul românesc, începând de la nivel de juniorat, unde copiii sunt crescuți după ureche, fără metodă, fără coerență, fără o direcție clară. Incapacitatea crasă a Federației Române de Fotbal de a impune o strategie comună tuturor cluburilor e impardonabilă.
Pe bune, cât de greu să fie să tragi taurul de coarne?
România nu doar că nu dictează jocul, dar iată, azi, nici nu mai reacționează. E o echipă inertă, prinsă între idei vechi și un prezent pe care nu îl înțelege.
Totuși, la Euro cu care tot batem toba, am bătut doar Ucraina, o țară în plin război. Un rezultat care spune mai puțin despre forța noastră și mai mult despre context.
Despre meciul cu Turcia, cu tot respectul, cum poate un bunic, chiar și de calibrul lui Mircea Lucescu, să surprindă într-un fotbal care, în 2026, se joacă cu viteza fulgerului?
Super jucători precum Arda Güler nu apar din noroc. Ei sunt produsul unor investiții uriașe în academii, al unui sistem care funcționează, care crește, care știe ce vrea. La noi, sistemul nu doar că nu produce, dar nici nu mai știe ce ar trebui să producă.
Când a preluat naționala, Lucescu afirma că a venit pentru că jucătorii aveau nevoie să treacă la nivelul următor. Cariera lui se încheie cu această promisiune pe care, probabil, nici el nu a crezut-o pe deplin.
Cariera lui Lucescu se oprește precum o carte uitată pe bancă. O echipă națională fără vlagă, care a jucat ultima șansă cu atitudinea unui funcționar public care așteaptă să treacă timpul și să tragă oblonul la ghișeu. Închis de 7 calificări ratate, nu mai insistați.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce ma framanta este ca dupa disparitia handbalului si a gimnasticii se duce acum incet-incet si tenisul, odata cu retragerea actualei generatii de fete. Si constat din nou ca Ministerul Tineretului si Sportului (daca mai exista, asta nu stiu) nu are nicio strategie pe termen lung. Adica sa ne alegem un sport pe care sa-l crestem si sa-l facem sportul nostru national, in care sa excelam si sa fim printre cei mai buni din lume. Asa cum au facut si fac alte tari.