În februarie 2015, publicam în Gândul un articol cu un titlu care a devenit expresie de uz comun în jurnalism: „Biblioteca pentru hoți”. Că gaura din lege prin care poți ieși cu luni sau chiar ani mai repede din pușcărie, având sub braț cele 4-5 cărți produse la răcoare, a fost bortelită acolo în beneficiul infractorilor, e limpede.
Ce mai trebuie subliniat este disprețul pe care această malversație legală îl întreține față de carte și scriitorii autentici.
Subsemnatul, de pildă, ca scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, nu primesc absolut nimic de la stat pentru că public o carte.
Chiar dacă reușesc să vând niște mii de exemplare, având în vedere procentajul drepturilor de autor oferit de edituri, nu pot trăi din scris cărți, cum nu pot marea majoritate a scriitorilor din această țară. Mai mult, printr-o revelație parlamentară, s-a dorit anul trecut ca statul să scumpească automat cărțile cu o sumă numită „timbru cultural”, astfel încât șansa autorului de a vinde o carte să scadă și mai mult.
Deci, cărții și scriitorului cinstit statul nu le dă, vrea să le ia.
În schimb, un pușcăriaș poate să fabrice o carte și să primească pentru ea, de la zisul nostru stat, 30 de zile reducere din pedeapsă. Din punct de vedere cultural legal, ultimul infractor este superior celui mai bun scriitor. Dacă raportăm cât a furat respectivul la numărul de zile de închisoare pe care le are de executat și înmulțim suma respectivă cu 30 și cu câte cărți scoate în timp record, iese că e mai bine plătit per pagină decât orice laureat Nobel pentru literatură.
Ceea ce nu înseamnă că susțin interzicerea scrierii de cărți de către deținuți. N-au decât să le publice și să le vândă cui o vrea să le cumpere, dar fără nicio zi scăzută din pedeapsă. Căci, o carte nu dovedește în niciun fel reeducarea hoțului: el n-a fost introdus la zdup pentru că nu scrisese destul sau deloc despre religie, drept, fotbal, turism sau istorie, și acum se îndreaptă, ci pentru ciordeli de milioane fără număr.
Mult mă bucur că DNA îi ia la întrebări pe universitarii din lista publicată de Republica.ro, care au păstorit „științific” tomurile create de gânditorii zăbrelelor. Dar dacă legea n-ar fi abrogată, așa cum bine face acum ministrul Justiției, dna Raluca Prună, și presupunând că unii dintre „coordonatori” ar ajunge după gratii pentru favorizarea infractorului, vă dați seama cam câte volume ar scoate tăticii ăștia în fals intelectual în prima lună de pârnaie?
Dincolo de toate astea, închei cu o întrebare, ca să înțelegem enormitatea aberației morale de plano a acestei „legi”:
Presupunând că nu Becali sau Dan Diaconescu, dar profesorul Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor, s-ar pune pe furat, ar fi condamnat și ar scrie în detenție încă cel puțin o carte de critică literară după atâtea altele, ar trebui să i se scadă ceva din pedeapsă?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
