Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Bravo Simo, dar rămâi lucidă!

Simona Halep, calificată în sferturi la Roland Garros

Nu mai puțin de 3 (trei) scurte i-a pus Carlei Suárez Navarro, toate câștigătoare. E ceva neobișnuit pentru Simona, și arată mentalul pe care și-l menține tare în continuare.

Simona a servit constant bine, cu tactica eficientă din ultima vreme, primul serviciu nu foarte tare, dar suficient ca adversara să îl „respecte”, ceea ce nu produce ași, dar nici nu lasă posibilitatea să fie atacată pe serviciul secund.

A deschis mereu prima terenul, cu lovituri în unghi, urmate de atac pe fiecare minge nu destul de lungă trimisă de Carla. A alergat din nou excelent, recuperând din situații complicate. Câteva crosuri de excepție, cu reverul, dar și cu dreapta, în unghi scurt sau din alergare, au adăugat și doza de spectacol pe care o așteaptă Roland Garros-ul de la o campioană ca Halep.

Dar este foarte important ca Simona să nu se îmbete cu apă plată după această victorie. Ea știe foarte bine că a avut în față o umbră a jucătoarei de clasă Carla Suárez Navarro. Încă de la primele mingi, iberica a fost cu capul în pământ și în altă parte decât pe teren, lipsită de vlagă, lovind de multe ori la întâmplare, aproape fără nicio inițiativă, în stilul „dau unde-o fi, în ce vine de dincolo de fileu”.

Singura ei tresărire, break-ul pe care l-a făcut la începutul setului 2, a fost reprimată rapid de hiperstabilitatea Simonei.

Următoarea adversară este una grea, cea din finala de la Roma, ucraineanca Elina Svitolina. Cum nu mai puțin grea ar fi fost outsidera croată Petra Martić, învinsă la mare luptă, cu 7-5 în decisiv. Oare când va înceta presa noastră să dea astfel de titluri: „Simona are cale liberă spre finală. O mare adversară, eliminată”? Când se va înțelege că, într-un turneu de tenis, scapi da dracu și dai de nașu-său? Învingând-o pe campioana en titre, Muguruza, Kiki Mladenovic devine cel puțin la fel de periculoasă ca Garbine...

Așa că, să lăsăm calculele pe cât de meschine, pe atât de înșelătoare, și să ne rugăm ca psihicul Simonei să rămână până la capăt al Mangustei!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult