Bună dimineața, melc!

Foto: Profimedia Images

Circulă pe net o parabolă care, la fiecare postare, adună mii de like-uri. despre un măgar care i-a spus tigrului: „Iarba este albastră”. Tigrul a răspuns: „Nu, iarba este verde”. Discuția s-a aprins și cei doi au decis să se supună arbitrajului și, pentru aceasta, au mers în fața leului, regele junglei. Chiar înainte de a ajunge la poiana din pădure, unde leul stătea pe tronul său, măgarul a început să strige: „Alteță, nu este adevărat că iarba este albastră?

Leul a răspuns: „Corect, iarba este albastră”.

Măgarul s-a grăbit și a continuat:

„Tigrul nu este de acord cu mine și mă deranjează, vă rog să-l pedepsiți”.

Regele a declarat atunci: „Tigrul va fi pedepsit cu 4 ani de tăcere”.

Măgarul a sărit fericit și și-a continuat drumul repetând: „Iarba este albastră” …

Tigrul și-a acceptat pedeapsa timp de 4 ani, dar mai întâi l-a întrebat pe leu:

„Majestate, de ce m-ai pedepsit? La urma urmei, iarba este verde.”

Leul a răspuns: „De fapt, iarba este verde”.

Tigrul a întrebat: „Atunci de ce mă pedepsești?”

Leul a răspuns: „Asta nu are nimic de-a face cu întrebarea. Te pedepsesc fiindcă nu e posibil ca o creatură curajoasă și Inteligentă, ca tine, să piardă timpul certându-se cu un măgar și apoi să vină să mă deranjeze cu această întrebare”.

Morala poveștii? Nu are sens să pierzi timpul cu oameni care, orice dovezi le-ai prezenta, nu sunt capabili să înțeleagă, e contraproductiv să consumi energie explicând situații care insultă inteligența unei persoane de bună credință. Ceea ce, oarecum, are noimă.

Motivele sunt multiple.

Invalidarea unei minciuni sau demontarea unei manipulări crase e o muncă infinit mai laborioasă decît lansarea minciunii. Iar asta e doar o parte din ce e necesar. Concentrarea eforturilor asupra chestiunii căreia urmărești să îi expui șubrezenia e numai jumătate din soluție, cealaltă stă în răbdarea de a asculta a celui cu care dialoghezi, dacă ai un dialog cu el. Fără bona fide a celuilalt, nu ajungi nicăieri.

O bazaconie, cum e aceea că litrul de benzină va costa un leu, e infinit mai seducătoare decât demonstrarea contrariului.

Un alt aspect care îngreunează dorința sinceră de a stopa o minciună este că ea se propagă mai lesne decât adevărul și, apoi, adevărul nu numai că e mult mai nuanțat, dar, o dată scos la iveală, prezintă un interes limitat. În plus, în mediul online, niciodată sarcina demonstrării unei afirmații abracadabrante nu revine inițiatorului ei, ci exclusiv celor care îi sesizează ridicolul și lipsa de fundament.

Cazurile devoalate pe site-ul Inforadar al Ministerului Apărării Naționale sunt grăitoare în acest sens.

Cel mai recent, proiectele legislative adoptate de Camera Deputaților, Proiectul de Lege privind desfășurarea pe timp de pace a misiunilor și operațiilor militare pe teritoriul statului român (PL-x nr. 5/2025) și Proiectul de Lege privind controlul utilizării spaţiului aerian naţional (PL-x nr. 6/2025), au dat naștere unui șuvoi de exagerări și materiale false propagate în media.

Printre altele, că:

• cetățenii României vor fi obligați să meargă la război sau copiii românilor vor fi trimiși să lupte în Ucraina;

• adoptarea proiectelor va însemna că Parlamentul României va vota instaurarea unei dictaturi militare;

• comanda Armatei României va fi cedată către armate străine/ către NATO/ către Bruxelles;

• odată cu adoptarea și intrarea în vigoare a propunerilor legislative, armata va putea primi ordine să tragă în poporul care protestează;

• Integrarea spaţiului aerian național în spaţiul aerian al NATO și gestionarea în comun a acestui spațiu cu structurile aliate reprezintă o formă de cedare a suveranității naționale;

• prin intrarea în vigoare a proiectelor de legi, România va fi ocupată de trupe străine (efective NATO, prezentate ca trupe de ocupație);

• adoptarea acestor proiecte dovedește faptul că autoritățile fac pregătiri pentru intrarea României în război;

• inițierea, dezbaterea și adoptarea acestor proiecte legislative reprezintă un act de trădare națională.

Asemenea afirmații și altele similare sunt, bineînțeles, false. Și toate au fost demontate de specialiștii armatei pe platforma Inforadar.

Vă întreb: le-au citit cei care își hrănesc simpatiile politice cu astfel de justificări? Și, dacă le-au citit, socotiți că și-au schimbat părerea? Mă îndoiesc.

Puneți numai în balanță ideea halucinantă că, prin adoptarea acestor proiecte, Parlamentul României ar vota instaurarea unei dictaturi militare, cu afirmația celui care a spus că, dacă va fi ales, nu vor mai exista partidele politice!

Gândiți-vă numai cât de contradictoriu este să te bați in piept cu integritatea teritorială a țării, pe care pretinzi că o aperi la nevoie chiar cu sacrificiul suprem, și, în același timp, să te revolți că statul vrea să ia măsuri oficiale pentru a preîntâmpina ca un stat străin să îi violeze spațiul! Sau să iubești suveranitatea jinduind, simultan, după Bucovina de Nord, ținutul Herța, Buceag sau alte teritorii ce nu aparțin României!

Prin urmare, ce e de făcut?

Nimic. Mormăi în barbă ceva despre măreția grădinii lui Dumnezeu și-ți vezi de treabă. Dar tocmai aici e greșeala. Pentru că cei ce sesizează enormitatea din spatele unor asemenea incongruențe, având de partea lor un aparat cognitiv mai corect calibrat și, implicit, un simț al autocriticii mai dezvoltat, depistează, după o vreme, că cei din tabăra „1 leu benzina” sunt impermeabili la rațiune și își redirecționează timpul și eforturile pe chestiuni subtile din tabăra proprie. Cu alte cuvinte, își decimează aiurea capitalul de simpatie.

Unii par a nu pricepe că, oricare ar fi diferențele de opinie ce-i separă, adversarii cei mai problematici fac parte din tabăra „1 leu benzina”. Pe care nu ai șanse să îi combați, nici să îi convingi, dar care te pot înfrânge la masa verde cu propriile-ți arme, urmărind de pe margine cum îți tocești singur ascuțișul inteligenței în discuții intelectuale sterile cu cei din tabăra ta, cu care nu ești în consonanță pe chestiuni secundare.

Deoarece parabola citată e doar parțial adevărată. Pedepsind tigrul, numărul măgarilor va crește și, auzindu-se doar vocea lor, se va conchide că dreptatea le aparține. Ca în caricatura din New Yorker, unde prezentatorul unui concurs de cultură generală îi acordă punctul nu lui Mary, care a oferit răspunsul corect, ci lui John, care a urlat mai tare și mai convingător. În epoca post-adevăr, adevărul e irelevant și, ca să conteze, trebuie ca vocea celor ce cred în el să fie acordată pe același diapazon. Cel mai important, acea voce trebuie să se audă.

A prefera tăcerea pentru a-ți conserva pacea și liniștea e cea mai sigură cale spre eșec. Să afirmi răspicat că iarba nu e albastră nu-i va convinge pe fanii impresioniști ai teoriei, dar vadă curaj să iasă în față celor care socoteau că dileala a pus stăpânire pe lume complet.

Și poate vor împiedica istoria să se îndrepte într-acolo. Altminteri, măgarul va ajunge leu, iarba va fi orice culoare va dori măgarul, iar leul, tigrul, ratonii, gaițele și gâștele, curcanii, maimuțele și rinocerii, ba chiar și mulțimea fanatică a măgărușilor care vor fi crezut inițial că iarba e albastră, vor tăcea profund, în deplină comuniune cu pământul strămoșesc, pe care vor păși desculți, ca să se conecteze mai bine la energiile geto-dace.

-Bună dimineața, melc! va spune atunci măgarul tigrului.

-Bună dimineața, slăvite leu! va răspunde acesta scoțînd prin urechi niscaiva coarne bourești, în timp ce, cățărat pe un buștean, va mânca leuștean, luat din piață de la producătorii autohtoni.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp