Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Ce ne-au furat „suveraniștii”

Steaguri tricolore la mitingul lui Călin Georgescu

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Suveraniștii ne-au furat tricolorul, ia – cămașa țărănească, dragostea de țară, pe Eminescu și pe Dumnezeu, iar acum vor să ne fure și democrația.

Pornind din SUA și trecând prin Occident, pe scena politică există două-trei triburi: cei pe care-i numim naționaliști/suveraniști, progresiștii și cei care fac parte din establishment. În Parlamentul nostru, de exemplu, avem acum trei partide „suveraniste” (denumirea cea mai potrivită ar fi „populiști de dreapta” — extremismul poate să urmeze curând; la nivel declarativ, uneori e deja aici): AUR, SOS și POT, plus liderul lor, Călin Georgescu.

Tot trei partide avem și în zona establishment-ului: PSD, PNL și UDMR.

Zona „progresistă” — cei din societatea civilă, formatorii de opinie din această zonă, care ar trebui să facă tot posibilul să creeze punți între ei — continuă cu dezbateri din registrul „sexul îngerilor”. Nu este vorba despre „progresiști”, ci despre oameni nemulțumiți de partidele din establishment care înțeleg că „suveranismul” nu reprezintă alternativa. Este un amestec de intelectuali de stânga și de dreapta, de progresiști și conservatori. Această parte a societății ar trebui să pornească de la ideea matură că este posibil ca nimeni să nu ne salveze democrația și că trebuie să facem noi ceva, demonstrând celor capabili să ne ajute că suntem demni de sprijin.

USR-ul avea potențialul de a strânge în jurul său toți orgolioșii care, mușcându-se reciproc de fund, uită acum de avalanșa care stă să ne rupă porțile. Din USR au sărit bucăți în toate părțile, precum popcornul dintr-o oală fără capac — bucăți numite REPER, SENS, DREPT, „nicușoriști”, plus alți „sateliți” care au gravitat în jurul lor: PMP și Forța Dreptei.

Însă această zonă — mulți dintre cei aflați pe lista aceea făcută de cineva pe măsuța de cafea din sufragerie — ar trebui să încerce rapid, cât mai curând, „să strângă rândurile”, într-o formă sau alta, chiar și fără partidele menționate. Chiar dacă nu sunt „precum o rodie” (așa cum descria Andrei Pleșu Europa la un moment dat), ci mai degrabă precum jucăriile unui copil, răspândite prin toată casa, oamenii din această zonă „progresistă” împărtășesc multe valori, dar și numeroase antipatii.

Vom ajunge tot mai mulți să ne îndepărtăm de simbolurile pe care le asociem cu „suveraniștii”, iar acest lucru mi-a devenit și mai clar când am văzut o postare pe pagina de Facebook a lui Dan Perjovschi, cu o poză a tricolorului alături de steagul european, însoțită de textul: „Tricolorul a fost confiscat de AUR și SOS și ăia care nu pot. Nu-l mai poți fâlfâi decât împreună cu steluțele europene.”

Un alt simbol este ia, cămașa țărănească. În ultimii ani, ia începuse să fie din nou „la modă”, fiind purtată chiar și în ziua nunții. Putem face o analogie cu gluma despre bărbații care poartă haine roz: „Doar bărbații siguri de masculinitatea lor poartă roz.”, respectiv „Doar cei care iubesc cu adevărat ia se mai afișează cu ea în public fără să fie considerați suveraniști.”

„Dragostea de țară”. De când a apărut AUR pe scena politică, mai mulți intelectuali, în special din zona conservatoare (cea autentică), au început să evidențieze diferențele dintre naționalism și patriotism. Naționalismul pare a fi mai degrabă o îndrăgostire irațională de propria națiune, asemănătoare îndrăgostirii adolescentine, în care vezi doar lucrurile frumoase din istorie și prezent. Patriotismul, în schimb, necesită luciditate: înțelegi defectele societății din care faci parte, renunți la orgolii de dragul colaborării și îți oferi experiența și energia acolo unde poți ajuta cu adevărat.

De aceea, tabăra „progresistă” ar trebui să fie una patriotică, capabilă să vadă defectele societății și să încerce să le corecteze într-un mod realist.

Versurile poetului Mihai Eminescu au fost recitate în Parlament, cu mult înainte de apariția AUR, de către alți parlamentari naționaliști din PSD, PRM, PP-DD și alții. Probabil că s-a auzit prin Parlament „Eminescu să ne judece!” mai des decât „Am finalizat proiectul care presupune terminarea construirii spitalului/autostrăzii/universității.”

Când Elena Lasconi purta acea cruce mare la gât, am văzut oameni deranjați — nu neapărat de cruce sau de creștinism în general, ci pentru că părea să se comporte precum anumiți „suveraniști”. Mulți dintre noi am început deja să asociem o cruce purtată la vedere cu un anumit tip de politician. La fel s-a întâmplat și când președinta USR s-a afișat îmbrăcată în ie.

În campaniile electorale de anul trecut și după aceea, au apărut clerici în spațiul public sau pe rețelele de socializare care l-au susținut pe Călin Georgescu, partidul AUR și „mișcarea suveranistă” în general. O parte dintre aceștia au fost deja „mustrați” - ce-o mai însemna și asta, din moment ce nu s-au luat măsuri concrete?! - de către Sinodul BOR.

Există, însă, credincioși și clerici care nu susțin „mișcarea suveranistă”, dar care sunt asociați cu aceasta doar pentru că tot mai mulți dintre noi facem legătura între Biserică și acest curent politic: dacă mergi la biserică, sigur votezi cu Georgescu și AUR.

Dacă toate aceste simboluri sunt tot mai mult asociate cu „suveraniștii”, cum le vor percepe copiii și tinerii noștri, care sunt acum în formare?

Unul dintre cei mai mari dușmani ai imaginii BOR, pe lângă ÎPS Teodosie, este Gigi Becali, pentru că, de fiecare dată când vorbește despre credință, Dumnezeu sau Biserică, tinerii educați — cei care ar putea reprezenta viitorul Bisericii — se îndepărtează de creștinism. Aceștia ajung să asocieze credința cu misoginismul, homofobia, rasismul, analfabetismul, escrocheriile („am ajuns în anul trei la o facultate fără să știu unde se află”) și ura pe care le văd la parlamentarul celor de la AUR. Ierarhii, călugării și preoții care acceptă donațiile venite de la astfel de personaje toxice sunt și ei responsabili pentru Biserica pe care o lasă generațiilor viitoare.

Suveraniștii ne-au furat tricolorul, ia, dragostea de țară, pe Eminescu și pe Dumnezeu. S-ar putea să urmeze și democrația. Cei care înțeleg aceste lucruri trebuie să acționeze cât mai repede, pentru că simpla postare pe Facebook a mesajului „va fi bine” nu va rezolva nimic.

UE și NATO nu ne vor salva singure, pentru că, de fapt, UE și NATO suntem și noi. Iar ceilalți ne vor ajuta doar dacă văd că vrem să ne ajutăm singuri.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Votanții USR nu au vrut progresiv și alte bazaconii care ne-au fost băgate pe gât din afară ci au vrut reforma statului, eficientă în cheltuirea banului public și continuarea luptei împotriva corupție pe baza unui sistem judiciar echitabil. Apoi aceste deziderate au fost eclipsate de inepțiile progresiste ale partidelor care s-au desprins de acolo. Noi avem nevoie de un partid modern de centru dreapta cum este CDU/CSU în Germania, partidul lui Helmut Kohl, care a adus prosperitatea Germaniei cu care ne-am obișnuit în anii ‘80-‘90.
    • Like 0
  • suntem 19.000.000 aproximativ stabil în granițe. câți dintre cele nouăsprezece milioane de români pot procesa limpede informația privitoare la instrumentul georgescu și scopul acțiunii? câți pot spune, clar, care este ținta ipochimenului, având indiciul potrivit căruia nu președinția o vizează?
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Există o mare diferență între PATRIOTISM și NAȚIONALISM. Seamănă, dar nu sunt același lucru.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult