Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Când au angajatorii dreptul să supravegheze conversațiile angajaților în timpul serviciului

Un angajat a dat în judecată România la CEDO după ce a fost concediat pentru că a folosit în scop personal serviciul Yahoo Messenger instalat pe calculatorul companiei. Instanța europeană nu i-a dat câștig de cauză, însă înseamnă cu adevărat acest lucru faptul că angajatorii pot supraveghea conversațiile online ale angajaților în orice condiții?

În 2007, un inginer care lucra la o companie privată a fost concediat pentru că a folosit în interes personal serviciul Yahoo Messenger. Potrivit comunicatului CEDO, acesta a negat inițial că a făcut acest lucru, însă, angajatorul i-a pus în față conversațiile personale avute- între care unele cu fratele său sau cu logodnica sa, în care inginerul discuta despre chestiuni precum viața sexuală și starea sa de sănătate. 

A urmat un proces în România. Angajatul l-a pierdut, iar la sfârșitul lui 2008 a reclamat statul român la CEDO. 

Săptămâna aceasta, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că, prin monitorizarea conversațiilor, angajatorul nu i-a încălcat dreptul la viață privată și că monitorizarea conversațiilor a fost o măsură rezonabilă, în condițiile în care procedurile interne ale companiei interziceau folosirea echipamentului de birou în interes personal.

Avocata Diana Olivia Hatneanu, specializată în drepturile omului, spune însă că decizia CEDO nu înseamnă că angajatorii pot supraveghea corespondența online a angajaților în orice condiții. 

Foto: Guliver Getty Images

„Curtea în majoritatea ei - șase din cei șapte judecători care s-au pronunțat, a ales să analizeze cauza dintr-o perspectivă foarte, foarte restrânsă. Pe plan intern, reclamantul a ales, ca singură cale de atac, litigiul de muncă. Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se referă la drepturile omului raportate la alte entități private. Se referă la cum protejează statul și cum respectă statul drepturile prevăzute de convenție. Ceea ce interesează este cum au reacționat autoritățile, iar autoritățile au fost implicate doar din perspectiva acestui litigiu de muncă, angajatul nu a făcut plângere penală, nu a făcut plângere în baza legii 677/2001, privind protecția datelor personale. Prin urmare, și Curtea Europeană s-a uitat doar la litigiul de muncă”, arată avocata.

În hotărârea CEDO, se arată că instanța a analizat plângerea reclamantului „din punctul de vedere al obligațiilor pozitive ale statului, din moment ce el a fost angajat al unei companii private, care nu putea, prin acțiunile sale să angajeze responsabilitățile statului referitoare la Convenție (…) Curtea concluzionează, că, în acest caz, nu există nimic care să indice că autoritățile interne au eșuat în a asigura un echilibru corect între dreptul aplicantului la respectarea vieții private și interesele angajatorului său”.

„Faptul că ești monitorizat și în ce condiții trebuie anunțat angajaților. Și judecătorii care au zis că nu a fost intruziune în viața privată, și judecătorul cu opinia separată subliniază destul de clar că nu există acest drept al angajatorului de a intra cu bocancii în dreptul la viața privată”

Diana Olivia Hatneanu, avocat

Potrivit Dianei Olivia Hatneanu, angajatorii pot monitoriza corespondența online avută de angajați de pe dispozitivele companiei, doar dacă angajații sunt informați explicit că nu le pot utiliza în interes personal. O astfel de interdicție prezentă în regulamentul intern al companiei justifică apoi monitorizarea celor care folosesc echipamentele firmei. „Faptul că ești monitorizat și în ce condiții trebuie anunțat angajaților. Și judecătorii care au zis că nu a fost intruziune în viața privată, și judecătorul cu opinia separată subliniază destul de clar că nu există acest drept al angajatorului de a intra cu bocancii în dreptul la viața privată”, arată Diana Olivia Hatneanu.

Ea aduce în discuție și opinia separată a celui de-al șaptelea judecător, portughezul Pinto de Albuquerque. „Opinia dezidentă a judecătorului portughez pune accent și pe celelalte elemente, ia în considerare toate detaliile din context. El merge cu analiza mai departe și probabil că discuția, când s-a dezbătut cazul la CEDO, a fost: „La cât ne uităm. Ăsta n-a făcut decât contestație la concediere, ne uităm la bucățica asta”. El le ia pe toate în considerare și faptul angajatorul a accesat și contul personal de Messenger, nu doar pe cel profesional. În contextul ăsta, judecătorul zice, ținând cont că e o cauză nouă, că instanța a ratat oportunitatea de a dezvolta un pic principiile”, spune Diana Olivia Hatneanu.

Ea crede că angajatorii ar trebui să respecte o serie de reguli clare atunci când fac monitorizarea angajaților, așa cum o fac, de pildă, companiile de telefonie mobilă. „De exemplu, cât timp pot ei stoca detaliile despre conversațiile angajaților. Cine le citește? În ce condiții se face supravegherea?”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daca contul de yahoo a fot creat si pus la dispozitia angajatului de catre angajator, fiindu-i necesar la indeplinirea sarcinilor de serviciu, acesta din urma avea dreptul sa-l verifice, dar daca angajatul a creat un cont in nume propriu, chiar daca acest lucru a fost facut la cererea angajatorului si era utilizat in cadrul indeplinirii sarcinilor de serviciu, nu cred ca angajatorul avea dreptul sa verifice acel cont. Acel cont era proprietatea angajatului iar angajatorul trebuia sa ceara acordul proprietarului contului ca sa-l deschida. Vreau sa stiu daca un angajator poate sa-si controleza angajatii in buzunare, sub pretextul ca doreste sa verifice daca angajatii au sustras ceva ce-i apartine angajatorului ? Sub acest pretext, orice angajator poate sa dispuna oricand, un control corporal total. Eu cred ca este un abuz ce va crea situatii injositoare pentru angajati. Nu trebuie uitat ca in relatia dintre angajat si angajator, acesta din urma este situat pe o pozitie de forta, angajatul fiind practic fara aparare . Angajatorul trebuia sa creeze un cont pe care sa-l puna la dispozitia angajatului, cu interdictia clara de a fi utilizat in interesul personal. Seamana cu punerea botnitelor, culegatorilor de struguri. Nu se poate sa umbli cu miere si sa nu te lingi pe degete. Suntem oameni, nu roboti. Poate era mai bine daca il taxa financiar, proportional cu timpul folosit in interes propriu. Majoritatea angajatilor sunt solicitati in interes de serviciu, prin aceleasi dispozitive puse la dispozitia lor si in afara orelor de serviciu, fara a fi platiti.
    • Like 0
    • @ Marin Necula
      check icon
      @Marin Necula ,Ia gândește cam cum ar pleca un topitor de aur de la atelierele unei bănci, sau cei ce lucrează cu explozibil,bunuri valoroase dacă angajatorul nu ar avea voie să te controleze în buzunare,sacoșă,etc.Pe ce lume trăiți?Are voie să te controleze,ce-i drept în conformitate cu legea.Ca atare.orice lucrezi tu pe calculatorul firmei aparține exclusiv firmei,mai ales dacă se și stipulează în regulamentele interioare,deci nu există cont personal pe un calculator ce nu-ți aparține,al firmei.Ba se poate să umbli cu miere fără să te lingi pe degete(lucru greu de înțeles pt. românii obișnuiți să fure orice,oricât și de oriunde),asta este o mentalitate bolnavă ce ucide în prezent România de urlăm cu toții.Repet cam cu m s-ar linge aurarul,forjorul în uraniu etc.?Unde mai pui că te „lasă să te lingi pe degete„ adică să-ți verifici emailul personal,mai asculți o muzică,mai citești un ziar electronic etc.
      • Like 0
  • E un articol foarte bun care clarifică multe aspecte care au apărut în presă. Citind pe unele site-uri ajungi la concluzia ca firmele au tot dreptul să-ți supravegheze conversațiile. Defapt lucrurile nu stau chiar așa, iar cazul a fost judecat dintr-o anumită perspectivă, cea a litigiului și nimic mai mult.
    • Like 0
  • check icon
    Este absolut normal ca atunci când folosești resursele firmei să le folosești exclusiv așa cum vrea firma și nu invers,Dacă firma îți permite să-ți rezolvi și anumite probleme personale cu ajutorul resurselor firmei este ok și de regulă este stipulat în regulamentele de ordine interioară.Nu te oprește nimeni să-ți folosești propriul telefon mobil,leptop etc., pe banii și timpul tău LIBER așa cum dorești.Cam ce ar fi, ca un escavatorist să plece de pe un șantier în timpul lucrului prin oraș să-și viziteze mândra din capul celălalt al orașului, că e moca doar?Sau un tanchist,pilot,etc.Dacă ai un job mai lejer și ai timp de taclale stai la taclale pe banii tăi(mijloace de comunicații personale) și nimeni nu te mai monitorizează că nu are cum și nici voie.
    • Like 2
  • "Nemo auditur propriam turpitudinem allegans" principiu de baza în dreptul civil. Nimeni nu poate cere un drept în baza propriei culpe. Omul respectiv a folosit un bun al companiei în interes personal. Ca e calculatorul, drujba sau masina de serviciu e acelasi lucru.
    • Like 2
  • Vai de capul avocatului ăluia! Ce "profesioniști" avem în domeniu...
    • Like 0
    • @ Romulus Roman
      check icon
      Elaboreaza, te rog.
      • Like 1

Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult