Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Când metafora își învinge autorul: cazul Ionuț Pucheanu

Ionut Pucheanu - captura digi

foto: captura digi24

Și mie îmi place câte o metaforă din când în când. Este una dintre cele mai frumoase figuri de stil: folosești o situație cunoscută de toată lumea pentru a explica o realitate mai complicată. O metaforă bună poate face un argument mai clar, mai memorabil și chiar mai convingător.

Dar o metaforă are și riscuri. Odată introdusă în discurs, începe să trăiască propria viață. Dacă nu este construită până la capăt, publicul îi va observa inevitabil contradicțiile interne. Și atunci atenția nu se mai îndreaptă spre mesaj, ci spre metafora însăși.

Exact asta s-a întâmplat când dl. Ilie Bolojan a vorbit despre rozătoare și despre curățenia din cămară. Intenția era clară, dar, la final, aproape nimeni nu mai discuta despre reforme. Toată lumea vorbea despre un singur cuvânt: „deratizare”.

Și mai există un risc. O metaforă îi poate tenta pe ceilalți să o ducă până la ultimele ei consecințe. Iar la marginea metaforei pot apărea personaje ambigue sau figuri contradictorii.

În interviul acordat recent de dl. Ionuț Pucheanu la Digi24, în emisiunea „În fața ta”, metafora însă a atins un nou nivel de disfuncționalitate. Pentru că, dacă nu definești clar personajele și rolurile principale ale metaforei, aceasta devine un adevărat câmp minat. Fiecare pas poate declanșa o explozie... desigur, în sens metaforic.

Ce a făcut dl. Pucheanu?

Încercând să explice de ce PSD a inițiat moțiunea de cenzură și a decis să retragă sprijinul guvernului, a comparat coaliția cu o căsătorie. Până aici, metafora este ușor de urmărit. A continuat spunând că nu și-au dorit un divorț, pentru că existau „copilașii” – adică poporul român – care aveau nevoie de stabilitate.

Și apoi a căzut bomba...

Nu au vrut divorțul, ci doar să schimbe mireasa. Mireasa fiind, în această metaforă, dl. Ilie Bolojan.

În acel moment, metafora s-a prăbușit sub propria greutate.

Cum poți schimba mireasa după ce nunta a avut deja loc, căsnicia este consumată și există deja copii? Încerci să înlocuiești soția cu amanta, pretinzând că totul este făcut pentru binele copiilor, iar apoi te miri că familia se revoltă?

Norocul dlui Pucheanu a fost efectul de surpriză. Interlocutorii săi păreau atât de uimiți de construcția metaforei, încât s-au oprit doar asupra unor detalii marginale. Au întrebat cine este nașul – dl. Nicușor Dan? Cine este verișoara adusă cu forța în fotografie – dl. Veștea?

În opinia mea dl Pucheanu merita să fie încolțit în interviu până când propria metaforă îl lăsa fără nicio ieșire credibilă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Excelent, ca de obicei. Nu imi displac cei doi reporteri dar de data au fost la egalitate cu intervievatul.
    • Like 0
  • Marius check icon
    Pucheanu este la nivelul momelii puse de Grindeanu in carligul lui Ciolacu. Ciolacu, fostul haitas al lui Haissam.....

    Asta-i nivelul.... in scadere.... spre disparitie!
    • Like 0
  • Citind articolul mi-am amintit că numele d-lui Pucheanu aduce cu un regionalism- puchină, sau urdoare. Omenesc până la urmă dar dezgustător.
    Așa cum sunt și autorii mazilirii lui Bolojan, noua "Monstruoasă Coaliție " , asta apropo de cei care l-au detronat pe Cuza.
    Să mai spună cineva că istoria nu se repetă, iar la români mai ales trădările.
    • Like 1
  • Razvan G check icon
    Vorba Catavencilor: “aceste cuvinte care ne doare”.
    • Like 0
  • RazvanP check icon
    Problema fiind că nimănui nu-i pasă de "copilași", în cazul de față poporul român, iar aceștia sunt prea anesteziați să-și pună "părinții" pe fugă!
    • Like 0
    • @ RazvanP
      Mihai check icon
      Și să aducă un tătuc trimis de la Kremlin, nu?
      • Like 0
  • Francisc check icon
    Apropo de metafore...

    Una mai veche:

    Iubirea în viață...

    Viața noastră e ciudată:
    Te îndrăgostești de-o fată,
    Îi pui, cu flori la altar,
    Verigheta-n inelar
    Și trăiești o viață-ntreagă
    Lângă ea, că-ți este dragă...

    Iar când vremea a trecut
    Și copiii au crescut
    Găsindu-și, la rândul lor,
    O zână a zânelor
    Te întrebi pe un‘ s-a dus
    Tinerețea la apus...

    Tot argintul de la tâmple
    Nu poate nicicum să-ți împle
    Ratările unei vieți
    În care băieți deștepți
    Te-au mințit și te-au prostit
    Până ai îmbătrânit...

    De-aia zic încă o dată
    Că trăirea e ciudată:
    Când îți place de mireasă
    (Oricât e de mincinoasă)
    Nu-ți rămâne altceva
    Decât să trăiești cu ea...

    -30.06.2022-
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Telegondola Mamaia, între demolare și autostradă prin aer. Ce ar trebui făcut, de fapt, cu simbolul stațiunii?

În mai puțin de doi ani, Telegondola din Mamaia a trecut - cel puțin în declarațiile publice - prin toate scenariile posibile. Mai întâi, arhitecții care lucrau la noul Plan Urbanistic Zonal al stațiunii au propus eliminarea instalației, considerând că stâlpii și cablurile afectează imaginea urbană și zonele istorice din Mamaia. Apoi, primarul Constanței a spus răspicat că telegondola nu va fi desființată. Acum, președintele Consiliului Județean Constanța anunță că instituția ar putea prelua instalația și că, în viziunea sa, traseul ar putea fi extins spre Năvodari, spre Delfinariu și chiar către sudul litoralului.

Citește mai mult

Telegrame din taberele copilăriei. De la „Bobiță” și biscuitul în ochi, la autocarul pentru copiii căzuți pe Vulcanii Noroioși

Recent, am devenit nostalgic după taberele copilăriei - nu știu exact motivul, dar poate o să-l deslușesc până la finalul articolului. Șase veri la rând, din 1998 până în 2003, adică de la 9 ani până am intrat la liceu, am fost în taberele de creație literară „Tinere condeie” de la Tismana (județul Gorj), apoi Poiana Pinului și Arbănași (ambele din județul Buzău).

Citește mai mult