foto: captura digi24
Și mie îmi place câte o metaforă din când în când. Este una dintre cele mai frumoase figuri de stil: folosești o situație cunoscută de toată lumea pentru a explica o realitate mai complicată. O metaforă bună poate face un argument mai clar, mai memorabil și chiar mai convingător.
Dar o metaforă are și riscuri. Odată introdusă în discurs, începe să trăiască propria viață. Dacă nu este construită până la capăt, publicul îi va observa inevitabil contradicțiile interne. Și atunci atenția nu se mai îndreaptă spre mesaj, ci spre metafora însăși.
Exact asta s-a întâmplat când dl. Ilie Bolojan a vorbit despre rozătoare și despre curățenia din cămară. Intenția era clară, dar, la final, aproape nimeni nu mai discuta despre reforme. Toată lumea vorbea despre un singur cuvânt: „deratizare”.
Și mai există un risc. O metaforă îi poate tenta pe ceilalți să o ducă până la ultimele ei consecințe. Iar la marginea metaforei pot apărea personaje ambigue sau figuri contradictorii.
În interviul acordat recent de dl. Ionuț Pucheanu la Digi24, în emisiunea „În fața ta”, metafora însă a atins un nou nivel de disfuncționalitate. Pentru că, dacă nu definești clar personajele și rolurile principale ale metaforei, aceasta devine un adevărat câmp minat. Fiecare pas poate declanșa o explozie... desigur, în sens metaforic.
Ce a făcut dl. Pucheanu?
Încercând să explice de ce PSD a inițiat moțiunea de cenzură și a decis să retragă sprijinul guvernului, a comparat coaliția cu o căsătorie. Până aici, metafora este ușor de urmărit. A continuat spunând că nu și-au dorit un divorț, pentru că existau „copilașii” – adică poporul român – care aveau nevoie de stabilitate.
Și apoi a căzut bomba...
Nu au vrut divorțul, ci doar să schimbe mireasa. Mireasa fiind, în această metaforă, dl. Ilie Bolojan.
În acel moment, metafora s-a prăbușit sub propria greutate.
Cum poți schimba mireasa după ce nunta a avut deja loc, căsnicia este consumată și există deja copii? Încerci să înlocuiești soția cu amanta, pretinzând că totul este făcut pentru binele copiilor, iar apoi te miri că familia se revoltă?
Norocul dlui Pucheanu a fost efectul de surpriză. Interlocutorii săi păreau atât de uimiți de construcția metaforei, încât s-au oprit doar asupra unor detalii marginale. Au întrebat cine este nașul – dl. Nicușor Dan? Cine este verișoara adusă cu forța în fotografie – dl. Veștea?
În opinia mea dl Pucheanu merita să fie încolțit în interviu până când propria metaforă îl lăsa fără nicio ieșire credibilă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Asta-i nivelul.... in scadere.... spre disparitie!
Așa cum sunt și autorii mazilirii lui Bolojan, noua "Monstruoasă Coaliție " , asta apropo de cei care l-au detronat pe Cuza.
Să mai spună cineva că istoria nu se repetă, iar la români mai ales trădările.
Una mai veche:
Iubirea în viață...
Viața noastră e ciudată:
Te îndrăgostești de-o fată,
Îi pui, cu flori la altar,
Verigheta-n inelar
Și trăiești o viață-ntreagă
Lângă ea, că-ți este dragă...
Iar când vremea a trecut
Și copiii au crescut
Găsindu-și, la rândul lor,
O zână a zânelor
Te întrebi pe un‘ s-a dus
Tinerețea la apus...
Tot argintul de la tâmple
Nu poate nicicum să-ți împle
Ratările unei vieți
În care băieți deștepți
Te-au mințit și te-au prostit
Până ai îmbătrânit...
De-aia zic încă o dată
Că trăirea e ciudată:
Când îți place de mireasă
(Oricât e de mincinoasă)
Nu-ți rămâne altceva
Decât să trăiești cu ea...
-30.06.2022-