De obicei, nu dau explicații la ceea ce scriu. Cine înțelege, bine, cine nu, nu. Dar, întrucât destui dintre cei care au postat la articolul „Monumentul MCN” mi se par de bună conștiință, însă prea puțin dispuși să înțeleagă textul, adaug aceste rânduri, sper, lămuritoare.
• Donația pentru psihiatria pediatrică, în stare să salveze copii, nu are nicio legătură cu masa gratis (de fapt, masă gratis nu există, întotdeauna o plătește cineva). Cel care s-a ospătat pe daiboj are, într-adevăr, o stare mai bună decât dacă ar fi achitat consumația, dar nu s-a demonstrat că simte în consecință o mare iubire pentru copiii altora. Insul poate să se șteargă la gură și s-o șteargă, fără să cotizeze un sfanț. Sau să dea, totuși, o sumă, mai mică decât costul estimat al meniului. Sau, cazuri rare, o sumă mai mare. (Sunt curios cât se va strânge în mod real pentru spital)
Nu se putea anunța, pur și simplu, o subscripție publică? Cine vrea să dăruiască nu are nevoie de o pomană în prealabil.
Sau, concertul unei formații de succes pe un stadion putea aduce 20.000, și mai mult, de spectatori plătitori, banii pe bilete fiind folosiți în scop caritabil.
• 20.000 de indivizi care mănâncă toți odată, cred că e un spectacol dezgustător. N-aș putea mânca nimic dacă m-aș nimeri într-o astfel de adunare. Limita maximă a bunului simț este familia și câțiva prieteni, restul e nuntă cu dar sau politică, precum a lui Nazare.
• În România sunt mulți cei care încropesc anevoie un prânz cu prețurile actuale. Aceștia îi vor fi pizmuit adânc pe „ghiftuiții de la televizor”.
• A fost reabilitată astfel „tradiția” pomenii publice, respectată de C.V. Tudor, G. Simion, G. Becali sau M. Ciolacu.
• Poate vă mai gândiți...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
