Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Când și-a dat seama Horia Brenciu că spectacolele sale erau prea lungi - L-am întrebat pe Toni Grecu, aflat în sală, ce mai face și mi-a răspuns: „Aștept să se tragă cortina să mă duc și eu să fac pipi.”

În urmă cu 7-8 ani, spectacolele pe care Horia Brenciu le ținea la Sala Palatului durau și câte patru ore. Câteva semnale venite din sală l-au făcut să-și dea seama că sunt totuși prea lungi, a povestit acesta în emisiunea „În fața ta” de la Digi24. Mai întâi, câte o doamnă care își lua discret pardesiul și se îndrepta spre ieșire, cu un copil de mână. 

Apoi, momentul care nu a mai lăsat loc de interpretări. „L-am văzut pe Toni Grecu la mijjlocul rândurilor și m-am dus peste spectatori având grijă să nu îi calc. L-am întrebat: Ce mai faci, Toni? La care Toni îmi zice: Horia, aștept să se tragă cortina să mă duc și eu să fac pipi”, a spus Horia Brenciu.

În timpul show-urilor sale, acesta obișnuiește să coboare de pe scenă și să interacționeze cu spectatorii. 

„Acum 30 de ani printre oamenii care coborau în sală era Ioan Luchian Mihalea. Omul ăla punea o întrebare unui copil, se ducea la o bunică și toată sala râdea. Mie mi-a plăcut atât de mult atmosfera, pe care am și evocat-o anul trecut la Sala Palatului și am zis: Vreau să fac și eu așa ceva. Dar pentru a merge cu microfonul în mijlocul a mii de oameni trebuie să fii deschis la orice”, crede el. 

Pentru că operațiunea nu este lipsită de surprize.

„M-am dus în sală și spectatorii știu lucrul ăsta, încep să salut lume, mă îmbrățișez cu oamenii, îi pun să cânte și, la un moment dat, văd o doamnă. Mă duc, îi spun: Mă bucur foarte mult să vă cunosc. Brusc, din drepta, soțul a zis: Te rog, termină!

Am zâmbit, puteam să mă panichez sau să mă retrag cu coada între picioare pe scenă și i-am zis: Hmm, nu ești fanul meu. Bineînțeles că am adăugat să e fanul altui artist, pe care nu-l subliniez acum”, a relatat Brenciu.

Horia Brenciu

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult