Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Când te doare scorul

Cristian Tudor Popescu

La scorul 6-3, 3-0 pentru Simona Halep, Paula Badosa, vizibil afectată de faptul că era dominată net în fața spectatorilor spanioli, ea fiind și ditamai nr. 2 mondial, a luat pauză „medicală”, strâmbându-se de niscai dureri la umăr. Ceea ce n-a împiedicat-o să reia apoi jocul fără vreo limitare fizică.

Din fericire, Simona a făcut față foarte bine obstrucției practicate de Badosa, reușind să rămână conectată. Altădată însă, n-a fost așa – în finala AOpen 2018, Caroline Wozniacki a reușit s-o scoată din ritm cu o astfel de întrerupere, la 4-3 pentru Simona în setul decisiv, și a câștigat următoarele 3 ghemuri.

Astăzi, la Madrid, istoria s-a repetat aproape identic în meciul Muguruza-Kalinina. La 6-3, 3-0 pentru ucraineancă, Muguruza, și ea umilită pe teren propriu, a fugit la vestiar, unde i s-a pus un bandaj pe gambă – cu rol decorativ, căci Garbiñe s-a mișcat bine în continuare, fiind doar zdrobită de jocul „unplayable” al Anhelinei.

Îmi mai vin în minte desele tertipuri „medicale” de acest fel ale grecului Tsitsipas.

După părerea mea, regulamentul ITF, ATP, WTA, care permite asta, este cât se poate de incorect, oferind posibilitatea unor jucători performanți la capitolul tupeu să destabilizeze prin mijloace extratenis adversari superiori.

Rezistența fizică face parte din dotarea jucătorului de tenis, pe picior de egalitate cu tehnica, tactica și rezistența psihică. Dacă nu-ți merge serviciul, nu întrerupi meciul ca să-l exersezi câteva minute sub supravegherea antrenorului. Dacă clachezi psihic, nu poți cere pauză. De ce ar fi altfel în cazul fizicului?

De altfel, după știința mea, în regulamentul niciunui alt sport nu e prevăzută întreruperea meciului timp de 15 minute pentru îngrijiri medicale.

Corect ar putea fi așa: se acordă jucătorului posibilitatea de a face pauză până la 10 minute (nu 15, cât e acum) o singură dată pe meci, nu interesează din ce motiv, că e medical sau de altă natură.

Însă beneficiarul pauzei va fi depunctat cu PIERDEREA UNUI GAME. Următoarea întrerupere cerută nu va putea fi decât ABANDONUL.

În felul acesta, s-ar tăia macaroana actorilor de mimodramă care nu fac decât să abuzeze tenisul.

Și o întrebare: puteți să vi-i imaginați pe Nadal sau Federer recurgând la asemenea coțcării?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult