Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Când te doare scorul

Cristian Tudor Popescu

La scorul 6-3, 3-0 pentru Simona Halep, Paula Badosa, vizibil afectată de faptul că era dominată net în fața spectatorilor spanioli, ea fiind și ditamai nr. 2 mondial, a luat pauză „medicală”, strâmbându-se de niscai dureri la umăr. Ceea ce n-a împiedicat-o să reia apoi jocul fără vreo limitare fizică.

Din fericire, Simona a făcut față foarte bine obstrucției practicate de Badosa, reușind să rămână conectată. Altădată însă, n-a fost așa – în finala AOpen 2018, Caroline Wozniacki a reușit s-o scoată din ritm cu o astfel de întrerupere, la 4-3 pentru Simona în setul decisiv, și a câștigat următoarele 3 ghemuri.

Astăzi, la Madrid, istoria s-a repetat aproape identic în meciul Muguruza-Kalinina. La 6-3, 3-0 pentru ucraineancă, Muguruza, și ea umilită pe teren propriu, a fugit la vestiar, unde i s-a pus un bandaj pe gambă – cu rol decorativ, căci Garbiñe s-a mișcat bine în continuare, fiind doar zdrobită de jocul „unplayable” al Anhelinei.

Îmi mai vin în minte desele tertipuri „medicale” de acest fel ale grecului Tsitsipas.

După părerea mea, regulamentul ITF, ATP, WTA, care permite asta, este cât se poate de incorect, oferind posibilitatea unor jucători performanți la capitolul tupeu să destabilizeze prin mijloace extratenis adversari superiori.

Rezistența fizică face parte din dotarea jucătorului de tenis, pe picior de egalitate cu tehnica, tactica și rezistența psihică. Dacă nu-ți merge serviciul, nu întrerupi meciul ca să-l exersezi câteva minute sub supravegherea antrenorului. Dacă clachezi psihic, nu poți cere pauză. De ce ar fi altfel în cazul fizicului?

De altfel, după știința mea, în regulamentul niciunui alt sport nu e prevăzută întreruperea meciului timp de 15 minute pentru îngrijiri medicale.

Corect ar putea fi așa: se acordă jucătorului posibilitatea de a face pauză până la 10 minute (nu 15, cât e acum) o singură dată pe meci, nu interesează din ce motiv, că e medical sau de altă natură.

Însă beneficiarul pauzei va fi depunctat cu PIERDEREA UNUI GAME. Următoarea întrerupere cerută nu va putea fi decât ABANDONUL.

În felul acesta, s-ar tăia macaroana actorilor de mimodramă care nu fac decât să abuzeze tenisul.

Și o întrebare: puteți să vi-i imaginați pe Nadal sau Federer recurgând la asemenea coțcării?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult