Bogdan Cristea

Ultimele zile l-au avut în prim-plan în presa din Marea Britanie, dar şi de aiurea, pe Prinţul Harry, fiul cel mic al Regelui Charles al III-lea. După cum se ştie, acesta a renunţat în 2020 la un rol activ în familia regală britanică, rol ce presupunea îndeplinirea a felurite îndatoriri oficiale, în favoarea unei vieţi mai liniştite în Statele Unite alături de soţia sa, Meghan Markle, ea însăşi americancă. Plecarea lor nu a fost însă una liniştită. (Foto: Maureen McLean / Shutterstock Editorial / Profimedia)

România are, după cum se ştie, vocaţia parastaselor. Românului, în general, îi place la mort: are ocazia şi să plângă terapeutic, şi să-i tragă la sarmale. Lucrurile nu se petrec cu mult diferit nici la feluritele festivităţi prilejuite de ziua naţională, de ziua Micii Uniri, de ziua marinei, de ziua drapelului etc. (Foto: Profimedia Images)

Numită de Regina Elisabeta a II-a cu doar două zile înainte de moarte, Truss nu a apucat să dovedească mai nimic, fiind prinsă două săptămâni cu funeraliile fostului monarh, iar apoi luând nişte decizii economice care au prăbuşit lira sterlină, au panicat pieţele şi populaţia şi au creat haos în societate.

De joi seară, de când s-a anunţat oficial decesul Reginei, atât în Marea Britanie, cât şi în Europa şi în întreaga lume, au început o ploaie de epitete măgulitoare, un potop de elogii neţărmurite, ample emisiuni şi necrologuri despre caracterul său nobil, despre demnitatea sa exemplară (deja fac alergie la cuvântul „dignity”), despre moştenirea pe care o lasă în urmă, despre cum a schimbat faţa Marii Britanii etc.

Noul premier britanic a avut grijă, de la început, să nu pară radicală şi să nu se opună pe faţă lui Boris Johnson şi taberei acestuia pentru a nu-şi aliena din potenţiali susţinători. Foto: Facebook Liz Truss

În ultimele zile, premierul Boris Johnson al Marii Britanii se confruntă cu un val de critici pe măsură ce dispreţul guvernului său faţă de britanici în timpul pandemiei e documentat şi revelat. Deşi se cunoşteau de ceva vreme din presă abaterile membrilor guvernului, iar poliţia aplicase şi ea câteva amenzi timide, un nou raport (raportul Sue Gray) arată şi mai clar dimensiunile nepăsării de care a dat dovadă guvernul britanic. (In imagine, Boris Johnson, la un eveniment în plină pandemie, în Downing Street, pe 13 noiembrie 2020 / Foto Getty Images)

Prim-ministrul Marii Britanii, Boris Johnson, este un om abject şi cu multe păcate, dar cu siguranţă nu este un politician prost. (Foto: Getty Images)

Deşi mie niciodată nu mi-au plăcut parfumurile catalogate sau brand-uite drept „masculine”, numai dintr-acelea îmi cumpăram pentru că, în subconştientul meu, un bărbat „adevărat” nu ar fi putut cumpăra şi cu atât mai puţin purta un parfum „de damă”. (Foto: Getty Images)

Finala, între speranţa suporterilor decenţi şi golănia inflamată politic. Foto: Getty Images

După aproape zece ani de stat în Marea Britanie, anul acesta, pentru a evita un lockdown care, orice ar zice unii, a fost mult mai aspru şi mai deprimant decât restricţiile din România, am preferat ca după Crăciun să rămân acasă în Bucureşti şi să lucrez online. (Foto: Inquam Photos/ Ilona Andrei)