Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Candidatul Parizer Usturoi – doar un aperitiv

Cristian Tudor Popescu

Piedone își prezintă, la sediul partidului PUPUSIL, „Contractul cu bucureștenii”. Începe prin a spune „Eu n-am program, eu am un contract. Cu bucureștenii”. Iar peste 1 minut, „Vă prezint acum programul meu”. Continuă apoi cu o rafală de agramatisme, fraze fracturate, începute și suspendate, informează asistența că continuă să mănânce parizer, dar și usturoi, alte aberații și o poveste ridicolă: „Eu am fost dintotdeauna miner de diamante pentru dumneavoastră, dar n-am știut niciodată să le șlefuiesc”. Cheamă apoi pe scenă un june cu coc care să se ocupe cu șlefuitul. Dă citire, silsabisind îndârjit, punctului 1, dintre cele 12 ale programului?, contractului ?, din care se înțelege că va da zeci de milioane de euro cetățenilor.

E prea mult chiar și pentru postul lui Dan Voiculescu, singurul care transmitea promisiunea de crăpelniță perpetuă către bucureșteni a candidatului Parizer Usturoi; drept care i se taie scurt macaroana și se trece la alte subiecte.

Așa un afront?... Semn rău pentru interlopul poporului. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Un bătrân de 70 de ani stă pe nisip, cu picioarele încrucișate, după moda asiatică, lângă niște cercuri trasate de el cu bățul. Din când în când, se ridică și se uită la cercuri de sus și învârtindu-se în jurul lor. Din depărtare, se aud catapultele Siracuzei, îmbunătățite de moșneag ca să lovească mai precis și mai departe, dar și mai aproape, când navele romane ajungeau la câteva stadii distanță de zidurile cetății.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Copil furios / sursa foto: Profimedia

Școala românească, deși ar trebui să fie primul spațiu de siguranță, a devenit un loc al performanței mecanice, unde succesul se măsoară în note, nu în caractere. Absența educației emoționale lasă copiii fără cuvinte pentru a-și exprima frustrarea, frica sau nevoia de apartenență, transformând aceste stări în pumni sau în agresiuni online.

Citește mai mult