Nu trebuie să te învelești în tricolor ca să fii patriot, cum nu trebuie să-ți pui un crucioi mare de gât ca să dovedești cât ești de credincios.

De 4 luni scriu aici că între PSD și AUR nu e nicio diferență și că noua coaliție se consolidează în fiecare zi, în ciuda faptului că președintele se încăpățânează să numească PSD „partid proeuropean”, de teamă - vezi Doamne! - să nu alunece spre AUR.

Carevasăzică, Sistemul (aka PSD - AUR - Lia - Busuioci - Dan) calcă în picioare democrație, legi, Constituție, ca să rupă partide, să facă majorități artificiale și să elimine adversari politici (Dominic Fritz).

Sorin Grindeanu are ceva din siguranța omului care cântă în baie. Acolo unde nu există public și orice afon e Michael Jackson. Who’s bad?… foto: Inquam Photos / Codrin Unici

Teoria corpului politic pe care am publicat-o pe 12 iulie oferă un punct de plecare pentru a înțelege că acest episod a depins de doi factori: oscilația între două tipuri de constructivism politic în Occident și de includerea acestui factor în calculele individuale ale fiecărui actor de pe scana politică românească. Foto: Inquam Photos / George Călin

Sunt studiouri de televiziune unde se ține șampania la rece, pentru marea zi a eliberării. Mulți își imaginează că, după plecarea „bampirului care a supt sângele poporului”, banii vor curge din nou gârlă.

Deși e nedrept ceea ce i se întâmplă lui Dominic Fritz, prin legea cu dedicație, cu aplicabilitate retroactivă doar pentru a fi îndepărtat din funcția de primar al Timișoarei, nu mă reped la gâtul lui Ilie Bolojan pentru că a votat legea. Omul era între ciocan și nicovală. Orice ar fi votat, era sfâșiat de o parte dintre oameni.

Mai bine fără 770 milioane euro, decât să avem o lege a salarizării care nu crește salariile, ba chiar le micșorează, zic sindicatele, PSD, AUR, UDMR cu trompetele lor.

Oare cum funcționează regula fără AUR la Cotroceni, când partidul care a dărâmat guvernul ( cu AUR ) pregătește sabotarea unor legi importante în aceste zile ( cu AUR )? foto: Profimedia

Scriam anii trecuți, de la facerea „rotativei”, despre faptul că nu există să mergi la restaurant, să bei și să mănânci ca la all inclusive („fără număr”), să dansezi, să mănânci iarăși, să desfaci sticlele și să le consumi pe jumătate, să dai dedicații, să oferi din bunăstarea de pe masa ta chelnerilor și clienților din jur, iar la final cineva să-ți achite, dezinteresat, nota de plată.