Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Căsătoria dintre o femelă și un mascul homo. Sapiens?

   Sfinții părinți fac socoteala semnăturilor adunate pentru baterea în cuie în Constituție a cuvintelor bărbat și femeie cu privire la căsătorie. N-am nicio îndoială că vor strânge mai mult de 500.000, așa cum a trasat sarcină Ultrafericitul Daniel, Bossul BOR. Nu se propune aruncarea homosexualilor de pe clădiri, după modelul ISIS, dar relațiile conjugale între indivizi de același sex sunt văzute ca un păcat care va distruge neamul românesc.

Firește, Biserica are dreptul, ca orice asociație de cetățeni, să susțină o inițiativă de schimbare a Constituției României. Dar și subsemnatul, în calitate de cetățean, am dreptul să pun niște întrebări. De pildă:

1. Cauza scăderii constante a populației României este homosexualitatea? Sau faptul că, din pricina condițiilor economice și de calitate a vieții, precum și din alte motive, cuplurile heterosexuale fac mai mult sex decât copii? Sau plecările masive în străinătate ale românilor?

2. Mărturisesc că i-am simpatizat pe homo bărbați de când eram tânăr: datorită lor, îmi rămâneau mie mai multe fete frumoase și, pe atunci, toate fetele aveau farmecul lor. Întreb, carevasăzică: dacă homosexualitatea e o deviere de la actul sexual normal, sexul anal sau oral între o femeie și un bărbat e normal?

3. BOR poate avea o reglementare internă prin care să permită oficierea slujbei de căsătorie numai între o femelă și un mascul de homo sapiens. Statul nu se poate opune, ceremonialul religios aparținând Bisericii și celor care cred în ea.

Dar cu ce drept vrea BOR ștergerea din Constituția după care ne conducem toți, credincioși și noncredincioși, hetero și homosexuali, onaniști, fetișiști sau abstinenți, plătitori de impozite, a posibilității ca două persoane de același sex să încheie un contract civil, numit căsătorie sau altfel, în urma căruia partenerii să beneficieze de drepturi de reprezentare, locative, patrimoniale, de moștenire etc.? Nu înseamnă asta o încălcare a drepturilor omului?

4. Homosexualitatea, zice Sfânta Scriptură, e diavolească, dar care este orientarea sexuală a Diavolului? Subsemnatul cred că Nefârtatul e bisexual, deoarece ne-o trage tuturor, bărbați și femei, fără discriminare. Aș vrea însă și opinia unor credincioși sau teologi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Mircea Lucescu poate fi considerat cel mai mare antrenor român, dar, vorbind strict de cifre și performanțe, unii spun că nu se ridică la nivelul marilor antrenori ai lumii. Într-adevăr, și pe mine m-a surprins anvergura imaginii europene a lui Lucescu la moartea sa.

Citește mai mult

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult

Pastele cu masca / sursa foto: Profimedia

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

Citește mai mult