Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cât de „româncă” e Simona? Și ce putem învăța din acestă înfrângere

Simona Halep, Australian Open

Foto: Guliver Getty Images

Bravo Simona! Cel mai bun și cel mai greu turneu al ei, jucat cu mintea și cu nebunia că se mai poate încă puțin, încă puțin, în ciuda durerii. A fost un chin fizic, dar mentalul a fost acolo de fiecare dată. Absurdele întoarceri din optimi, din semifinală și finală merită un studiu psihologic propriu.

Mai că Simona a ținut neapărat să nu fie româncă, să se împrumute din tenacitatea altor popoare, să lase undeva departe lasă-mă să te las-ul balcanic. A ales calea cea mai dificilă, lipsită de avantaje fizice de care să se agațe, cu glezna ruptă, dar neputându-și imagina că poate ceda. 

Și a pierdut poate pentru că adversara a ales ea să folosească un subterfugiu românesc, o tragere șmecherească de timp la 4-3 în decisiv, cu o rețetă falsă de la medic, de ziceai că rămâne cu genunchii în mână.

Pentru Simona bolovanul s-a rostogolit din nou la baza muntelui. O înțeleg dacă se uită la el și îi vine cumva să renunțe. Dar probabil că își va șterge sudoarea, își va pune mâinile pe rachetă și o va lua de la capăt, împingând bolovanul din nou.

Întotdeauna cred că din experiențele astea e o lecție de învățat pentru toți. Pentru azi ar putea fi asta: românii pot și sunt capabili de mai mult, de sacrificiu și de disciplină. În ciuda șmecheriei, în ciuda mafiei care ne desparte de civilizație, fiecare dintre noi avem opțiunea și capacitatea să împingem un bolovan de jos spre vârf. Simona ne-a arătat, iar, că nu e nimic neromânesc să faci asta. Că e, până la urmă, vorba de o idee, pentru care alegi să suferi voluntar, pentru ca mai târziu să nu suferi involuntar, plin de regrete și uitare.

„Lupta însăși spre înălțimi este de ajuns să umple inima omului. Trebuie să ni-l imaginăm pe Sisif fericit”. A. Camus

În ciuda înfrângerii, trebuie să ne-o imaginăm pe Simona fericită. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Simona Halep este româncă atât cât sunt aromânii...
    Îndrăznesc să afirm că aromânii au păstrat anumite trăsături pe care le-am pierdut noi,românii care am existat aici ÎMPREUNĂ,de-o parte și de alta a Carpaților,dar mari mulțimi compacte,noi între noi,
    • Like 1
  • Ce titlu atractiv,mi-am zis ca trebuie sa citesc desi nu era scris de Ilie Nastase sau Ion Tiriac.Dupa ce am citit,citez:"Pentru Simona bolovanul s-a rostogolit din nou la baza muntelui. O înțeleg dacă se uită la el și îi vine cumva să renunțe. Dar probabil că își va șterge sudoarea, își va pune mâinile pe rachetă și o va lua de la capăt, împingând bolovanul din nou."am realizat ca sunteti mult mai amator decat mine.Credeam ca gasesc in scriere intrebari filozofice de genul;daca Simona se nastea in occident avea mai multe titluri de Grand Slam decat Justine Henin?Daca se nastea in Cehia,Croatia,Serbia pierdea toate cele trei finale?Daca Wozniacki era in Polonia mai castiga titlul?dar Kerber?Eugen Ionescu mai era Eugene Ionesco?Emil Palade mai lua Nobelul pentru descoperirea ribozomilor ce-i poarta numele?
    Nu ati inteles nimic din ce se intampla cu fenomenul Simona.Bolovanul acesta nu a cazut niciodata la baza dar de la inceputul anului il urca spre varf de unde l-a lasat la sfarsitul lui 2017.Eu sunt suparat,putin, pe staf ca nu grabeste urcarea bolovanului.La Shenzhen a urcat f .putin bolovanul,insesizabil,iar ultimile trei meciuri de la AO urcarea este vizibila.Daca Simona ar abandona urcarea bolovanului ,care poate fi in varf pana la Roland Garros,ar cadea de la o inaltime ce ar periclita viata sportului din Romania dar si a celor care scriu despre Simona.
    • Like 0
  • Sunt atât de mândra de Simona! O felicit si sunt convinsă ca va exista si pentru ea momentul de fericire suprema - cucerirea unui GS! Tot ce face pe teren e o adevarata lecție de viața!
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult