Cătălin Bizdadea

Marxiștii digitali își imaginează că cei care produc trebuie să dea totul statului, și să primească în schimb în mod egal, la fel ca orice alt cetățean.

Centristul Emmanuel Macron reprezintă în ochii multora șansa Franței, șansa acestei democrații a celei de-a cincea republici, construite din cărămizile arse ale Bastiliei, pe umerii iluminismului. (Foto: Guliver/Getty Images)

Cam de acolo pornește totul, de la împărțirea imperiului otoman și de la vanitatea obtuză a puterilor occidentale că pot împărți funciar lumea. (Foto Guliver/Getty Images)

Noi, românii, continuăm să credem în marea iluzie a statului socialist redistributor pentru toți, dar nu este din păcate o credință activă, ci o așteptare pasivă. (Foto Guliver/Getty Images)

Este un paradox al modernității goana asta continuă pentru libertate doar pentru a renunța ușor la ea, în ciuda avertismentelor istorice. O Zi a Cârtiței în care ne trezim, la diferență de generații, că putem face aceleași alegeri greșite.(Foto: Inquam Photos / Mircea Manole)

Oamenii au fost chemați la vot, au ales, au plecat acasă, au ales din nou și nimic nu s-a schimbat realmente. (Foto: Inquam Photos/ Adel Al-Haddad)

Timp de 26 de ani au guvernat cam aceiași oameni și idei. Nu a existat un real outsider la conducerea României care să fi fost impus în mod democratic, cu excepția guvernului Cioloș (care a fost numit însă forțat de circumstanțele din octombrie 2015). (Foto: Inquam Photos / Adriana Neagoe)

În timp ce Donald Trump are 279 de electori, iar Hillary doar 218, după numărarea majorității voturilor populare Hillary a fost votată de 59.248.749 americani, iar Donald Trump de 59.096.015 cetățeni. Cu peste 150.000 de persoane mai puțin. Și totuși el va fi învestit ca președinte și nu câștigătoarea votului popular. Cum e posibil ? (Foto Guliver/Getty Images)

Ca PIB/cap de locuitor suntem mai aproape de țări ca Burundi decât de media Uniunii Europene. Un constat supărător. (Inquam Photos/ Octav Ganea)

Problema cu această tribalizare a societății românești este că proliferează multe fracturi și puțin dialog. Și mediul online, care înlocuiește din ce în ce mai mult vocea străzii din anii incipienți ai democrației, suferă de acest sindrom al luptei de clasă, între „securiști” și „daci liberi”, între „sorosiști” și „pesediști”, între cei de stânga și cei de dreapta, între „ortodocși” și „homosexuali”. (Foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad)

La suprafață soții Ceaușescu au murit împușcați în fața plutonului de execuție însă în spate zeci de mii de nomenclaturiști și familiile acestora s-au transferat invizibil din comunism în democrație. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.(Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Instituțiile nu se construiesc și nu se vor construi pe Facebook, care este o unealtă foarte bună, dar care servește la cu totul altceva. Instituțiile se schimbă și se înlocuiesc prin cooptarea mentalului colectiv și prin forțarea unui consens național. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

Bariera pentru o viață mai activă este în primul rând mentală. (Foto Guliver/Getty Images)

Punctul sensibil care va trebui abordat de autoritățile noastre îl reprezintă migrația și situația românilor din Marea Britanie, expuși din ce în ce mai mult presiunilor xenofobe și victime fără voia lor ale populiștilor și extremiștilor britanici, care îi arată cu degetul de pe paginile sclipitoare ale tabloidelor britanice.(Foto: Guliver/Getty Images)

Naționala de fotbal, unul din bunurile comune ale societății românești în care ne puneam speranțe de mândrie internațională, s-a întors acasă printre mârâielile nemulțumite ale celor câteva zeci de suporteri protestatari care i-au așteptat pe aeroport. E un sport și asta, dar fără mari satisfacții. Doar cu năduf si revoltă. (Foto: Captură Digi24)

Câteodată, din oglindă ne privește un om care a dat o mică șpagă ca să nu ia o amendă de circulație sau care a strecurat câteva bancnote în buzunarul asistenței ca să treacă în față cu copilul la medic. (Foto: Guliver/Getty Images)

Terorismul european nu este o realitate recentă și mai ales nu este una specific musulmană: în ultimii 50 de ani, marea majoritate a actelor teroriste au fost comise înainte de anul 2000 și de către grupări care nu aveau nimic de-a face cu islamul.

Munca brută va fi din ce în ce mai mult înlocuită cu munca creativă, iar oamenii vor avea mai mult timp liber pentru a-și privi în ochi propria umanitate. Poate aici e adevărată problemă, adevărata frică. Ce vom face cu timpul liber?

De fiecare dată când Simona Halep pierde un meci se întâmplă ceva ciudat: internetul abunda de comentarii insultatoare la adresa acestei sportive, invective pline de venin, jigniri îngrozitoare și absolut deplasate. Și autorii nu sunt străini. Sunt români. (Foto Guliver/ Getty Images)

The Big Short este ultimul film care încearcă să prezinte și să explice ce s-a întâmplat atunci, într-o manieră care îmbină documentarul cu ficțiunea. De altfel originea acestui film este în cartea lui Michael Lewis, un cunoscut jurnalist specializat în domeniul financiar. (Foto Guliver/Getty Images)

Deși văzută ca o monedă a viitorului, bitcoin funcționează deocamadată mai mult ca un activ exotic. Tranzacțiile comune sunt încă limitate, desi există site-uri care acceptă această monedă, însă cei mai mulți îl folosesc pentru natura lui speculativă și volatilă. (Foto Guliver Getty Images)

Dacă ai dat șpagă pentru că ți-a fost teamă că asistentele și medicii nu se ocupă cum ar trebui de copilul tău bolnav, înseamnă că ai participat la fenomenul micii corupții. Dacă nu ai plătit amenda când ai fost oprit de polițist și ai strecurat o plată informală, problema este și la tine. (Foto Guliver Getty Images)

Ideea este că suntem aproape de punctul critic după care nu se mai poate face mare lucru. Cu cât înțelegem mai bine și mai repede asta, inclusiv cei care au avut ocazia să recupereze o guvernare nouă, cu atât avem motive de încredere. Altfel va fi doar o spoială frumoasă, în spatele căreia vor cădea, ușor, zidurile. ( Foto Guliver Getty Images)